Conversează într-o discotecă!

Chiar daca unora nu le convine, omul a fost, este si va fi mereu un animal social. Si social fiind, ii place sa socializeze. In ciuda problemei alienarii si singuratatii din zilele noastre, a sublimarii partiale a instinctelor sociale si transformarii acestora in tot felul de nevoi semi-sociale care-si cauta implinirea in acte de pseudo-comunicare (precum statul in fata televizorului, chat-uitul pe messenger, scrisul de bloguri, cautarea de prieteni pe hi5, facebook s.a.m.d.), se pare ca oamenii inca mai au nevoie de contacte reale cu alti oameni.

In Grecia Antica, pentru a socializa, oamenii organizau simpozioane. Aici se se cunosteau, beau vin, povesteau, dezbateau, radeau, plangeau si puneau lumea la cale impreuna. Ceva mai tarziu, prin secolul al 19-lea, in Paris si Viena, europeni de toate marimile si culorile au inceput sa se adune prin cafenele, si sa faca aproximativ acelasi lucru. S-au cunoscut, au baut cafea si au dezbatut subiecte mai mult sau mai putin interesante. Mai sunt cafenele si in ziua de azi, dar majoritatea sunt pline cu oameni blazati, cu figuri tampe, fiecare uitandu-se atent la peretele din spatele persoanei cu care sta la masa, sau la plasma de pe acesta, delectandu-se tacut cu ultima colectie de pe Fashion TV.

Chiar daca situatia pare trista, exista si vesti bune: Intre timp a fost inventata discoteca! Asadar, multi tineri din ziua de azi stau cuminti in timpul saptamanii, in asteptarea weekend-ului, cand isi pot satisfactie negresit nevoile de socializare, in discoteca (club, bar etc). Cu toate ca indeplinesc acelasi scop general, exista diferente notabile intre simpozioanele antice si petrecerile contemporane din discoteci, cea mai importanta fiind tipul de comunicare folosit. In timp ce comunicarea in antichitate se desfasura, in general, la nivel verbal, in discoteci se foloseste aproape in totalitate limbajul trupului. Oamenii se misca, mai mult sau mai putin in sincron cu muzica, unul in jurul celuilalt, in scopul de a-si face prezenta simtita, si poate, de a crea o noua stransa, sincera si profunda prietenie sau relatie amoroasa.

Daca nu frecventezi astfel de incinte, sau daca nu esti un expert in de-ale dansurilor de imperechere, s-ar putea sa iti pui intrebarea: “Cum reusesc oamenii sa creeze legaturi in astfel de situatii, fara a folosi deloc vorbitul?”. Cu toate ca raspunsul la aceasta intrebare ramane inca un mister in ciuda tuturor studiilor facute, exista mai multe ipoteze.
Unii spun ca alcoolul e cel care face socializarea posibila, tulburand mintea, ametind corpul, ingustand simturile, si creand astfel conditiile necesare pentru posibilitatea cunoasterii celuilalt, fara a implica deloc (sau aproape deloc) semantica. Altii sugereaza ca fenomenul are de a face cu rezumarea la criteriile de clasificare care implica doar partea vizuala a aparatului senzorial. Conform acestei ipoteze, oamenii se judeca intre ei dupa criterii clasice de judecata vizuala (intensitatea luminii produse de sclipiciul de pe tricou, raza de odor emanata de parfumul subiectului, samd.)

Cu toate ca polemica e lunga, si inca nu putem spune cu siguranta daca un astfel de loc e ideal pentru a-ti face prieteni noi sau pentru a crea relatii amoroase care sa iti dea iubirea, intelegerea si acceptarea de care avem cu totii nevoie, ceea ce putem spune fara cel mai mic dubiu, e ca discoteca e ideala pentru a crea situatii inconforabile memorabile.

Dupa cum am amintit mai sus, intr-o discoteca n-are ce sa caute conversatia. Asadar, pentru a transforma o seara seara de weekend obisnuita intr-un seara memorabil de jenanta, sparge tiparul si converseaza intr-o discoteca!

Alege una din cele mai frecventate discoteci din orasul tau, si mergi acolo intr-o seara de vineri sau sambata. Dupa ce ai ajuns, e momentul sa treci la actiune. Uita-te in jur si alege-ti cu atentie victima. Cauta persoane par a se simti bine, care danseaza sunt inconjurate de prieteni, sau care stau la bar si schimba interjectii cu altii, si incearca sa-i eviti pe cei care stau retrasi si par a nu se simti la locul (ei se simt deja inconfortabil).

Dupa ce ti-ai ales victima, abordeaz-o. Arata-i ca esti un om civilizat si cumsecade, salutand-o si prezentandu-te politicos. Incearca sa nu stabilesti inainte niciun fel de contact vizual. Apropie-te dintr-un unghi de unde nu vei fi vazut indreptandu-te spre ea si spune-i: “Salut! Eu sunt [numele tau aici].“. Probabilitatea cea mai mare va fi ca nu te-a auzit sau va crede ca vorbesti cu altcineva. In acest caz, insista! Vorbeste-i mai tare! Foloseste interjectii precum “Alo!, Hei!”. In ultima instanta, atinge-o! Acum i-ai captivat atentia si disconfortul si-a facut aparitia pe ambele fronturi. Privirile voastre se intersecteaza. E liniste. Amandoi stiti asta foarte bine. Linistea inconfortabila e singurul gand care va ocupa mintea, si cu fiecare secunda care trece, se extinde si se intensifica, anihiland orice alt gand care si-ar putea face aparitia. Muzica infernala, oamenii care se freaca de tine si te calca pe pantofi in drum spre toaleta, lumina puternica a laserelor, care iti penetreaza irisul cu intensitate maxima, toate acestea devin insesizabile. Tot ce exista e linistea, zambetele voastre crispate si disconfortul. Dupa clipa jenanta, care va lua forma unei eternitati in mintile voastre, vei incerca sa-ti amintesti ca trebuie sa fii amabil, sa te prezinti si sa saluti. Cu greu, o vei face. Vei repeta cuvintele spuse mai devreme, pe un ton mult mai timid si mai stanjenit: “Salut! Eu sunt [numele tau aici].”. Victima ta, presupunand ca e si ea, la fel ca tine, o persoana amabila, nu te va ignora intorcandu-ti spatele, dar datorita timiditatii din vocea ta si a volumului monstruos al difuzoarelor, nu va auzi cele spuse. Te va ruga sa-ti repeti vorbele, zbierandu-ti in timpane: “Poftim??? Ce??? Nu te-aud!!! Cum???”. Vei repeta, de aceasta data urlandu-i in ureche: “Salut!!! Ma numesc [numele tau aici]!!!!”. S-ar putea, din nou, sa nu te auda sau sa nu inteleaga ce i-ai comunicat. In acest caz, repeta-i. Cu cat mai mult dureaza acest ciclu infernal al disconfortului, cu atat mai bine. In orice caz, la un moment dat el va lua sfarsit, fie pentru ca, intr-un final, interlocutorul tau te-a inteles, fie pentru ca ii e atat de jena sa te mai intrebe inca o data, incat ar prefera sa se impuste pe loc. Acum e momentul sa incepi asa-zisa conversatie. Pune intrebari si astepta raspunsuri. Alege-ti intrebarile cu mare grija, si nu-i da victimei posibilitatea de a da raspunsuri scurte. Fa solicitari deschise si generale. E preferabil sa pui intrebari care sa puna victima pe ganduri, asta fiind total nepotrivit intr-un loc zgomotos si cu mult alcool. Nu uita, e vorba de o conversatie, nu doar de un scurt schimb de interjectii!

Exemplul 1:
tu: “Cu ce te ocupi?”
victima: “Lucrez in IT.”
tu: “Care e parerea ta despre beneficiile si dezavantajele aduse de revolutia informatiei?”

Exemplul 2:
tu: “Esti student(a)? La ce facultate?”
victima: “La psihologie.”
tu: “POFTIM?”
victima: “LA PSIHO!”
tu: “Misto! Spune-mi, te rog, ce parere ai despre paradoxul determinism-responsabilitate si felul in care perspectiva psihanalitica a influentat gandirea moderna si post-moderna.”

Exemplul 3:
tu: “Imi place camasa ta. E de la D&G?”
victima: “Da.”
tu: “Super! Eu am fost mereu interesat(a) de felul in care marii producatori de imbracaminte au reusit intr-un timp relativ scurt sa-si construiasca brand-uri cunoscute si sa-si vanda produsele la preturi enorme in raport cu pretul de productie. Care e parerea ta?”

In cazul in care, in ciuda vocilor ragusite si a timpanelor zgariate, nu reusiti sa va faceti auziti unul altuia, fa urmatoarea solicitare:
“Imi pare rau, dar vad ca nu reusim sa ne intelegem nicicum. Te invit sa iesim afara si sa vorbim acolo. E mult mai linstit.”
Aceasta tehnica iti va face interlocutorul si mai inconfortabil, daca nu chiar speriat. Isi va pune intrebarea: “Sa ies in fata discotecii? La ora 3 dimineata? Cu un strain?”. Va crede ca esti un ciudat, un criminal, un violator, sau si mai rau, un vorbaret.

Daca toate merg conform planului, victima va ramane complet socata. O vor da de gol ochii sticlosi, privirea pierduta, incordarea muschilor faciali, transpiratul excesiv, zambetul colturos si artificial. Va face orice ii sta in puteri ca sa scape din aceasta situatie jenanta: Se va scuza sa mearga la baie, iar la intoarcere se va pozitiona in locul cel mai departat al discotecii, sau poate chiar o va parasi, lasandu-si prietenii acolo. Se va preface ca ii suna telefonul. Iti va spune ca e tarziu si trebuie sa paraseasca locatia.

Cu toate ca tehnica conversatului in discoteca pare a fi una dintre cele mai solicitante metode de a crea disconfort, nu e deloc asa. Chiar daca pare intimidant, simpla incercare de a aplica aceasta tehnica in viata reala iti garanta momente jenante fara precedent. Asadar, nu-ti fie rusine sa o scoti in lume!

Mult succes!

Din categoria: Autoindus, În privat, În public
Despre: dansul de imperechere, discutii elevate