Gastronomia ca artă (a disconfortului)

Scris de cristiana în 26 Oct, 2008

Orice specie are nevoie de hrana pentru a supravietui, si se adapteaza astfel incat procurarea acesteia sa-i fie cat mai facila: colti puternici, ciocuri lungi, gheare ascutite, limbi lipicoase, unelte primitive, toate vin in ajutorul fiintelor pentru a le asigura satisfacerea nevoii vitale de a se hrani.

De-a lungul timpului, si omul si-a orientat eforturile si actiunile inovatoare mai intai spre usurarea accesului la hrana, prin inventarea diferitelor unelte, iar apoi spre diversificarea acesteia prin descoperirea a noi si noi produse comestibile si perfectionarea procedeelor de preparare a acestora. Apoi, dupa ce problemele accesului si calitatii hranei au fost in mare parte eliminate, omul a ridicat nutritia intr-o sfera si mai inalta: mancarea a devenit sursa de placere, si chiar indicator al statutului socio-economic si cultural in unele cazuri. Astazi, pentru mare parte din populatie, actiunea de a manca este fireasca, placuta si confortabila. Fiind o activitate atat de naturala si omniprezenta in viata oricui, desigur ca ea prezinta si un imens potential de a crea disconfort! Si, deoarece vei invata sa actionezi in sfere gastronomice inalte si elevate, nu te vom incuraja deloc sa-l agresezi pe cel ce mananca, fizic sau verbal, prin gesturi sau cuvinte nepotrivite la masa. O vei face mai subtil,si iti garantam, mult mai eficient! Iata cum:

Cel mai la indemana context in care poti actiona este acasa la tine. Asa cum am mai mentionat, cel ce te viziteaza este deja incarcat cu o oarecare doza de disconfort, ceea ce, spre avantajul tau, ii va ingreuna reactiile in momentul in care vei insista sa-l “servesti cu ceva”. Nu ma refer aici la biscuiti, napolitane sau alune, desi daca insisti suficient si in cuvinte potrivite (”hai nu te sfii, ce ti-e rusine, serveste, serveste o aluna”) vei avea ocazia si in acest caz sa admiri gesturi stangace, timide si nesigure, si o figura ce vadeste jena si disconfort.

Daca urmaresti un efect si mai intens asupra celuilalt, insista sa-l hranesti. Supa, o ciorba, o friptura pe care mama/prietena ta tocmai o pregateau, un desert cu nume dubios, toate invitatiile de acest fel sunt garantate sa darame orice urma de adaptare pe care celalalt incepe sa o afiseze fata de conditia de “musafir”. Cu gesturi marunte si in cuvinte putine, soptite sfios, acesta va incerca prin orice mijloc sa se sustraga, invocand o progamare, o alta intalnire, ore tarzii sau urgente de orice fel. Prea tarziu pentru el, desigur, caci le va rosti in timp ce-l vei trage de mana spre bucatarie/sufragerie, si pana cand isi va fi terminat monologul deja prima lingura de mancare ii va aburi farfuria. Nu intreba niciodata inainte sa-l servesti daca mananca respectivul aliment, daca are alergii, sau pur si simplu nu-i place. Si nici nu-l lasa sa-si puna singur. Umple-i farfuria pana la refuz! Astfel, vei avea oportunitatea la sfarsit sa-i mai servesti o portie de jena fie “certandu-l” ca nu a mancat tot, (oare nu i-a placut?), fie mai punandu-i putin, ca doar a terminat din farfurie.

Mai mult, a efectua gestul de a-i umple celuilalt farfuria te indreptateste sa speri ca acesta va remarca belsugul si bunastarea ce caracterizeaza gospodaria ta, si de asemenea generozitatea de care dai dovada. Asadar, nu ezita, si fa-l cu incredere si putin ostentativ de fiecare data!

Daca te afli in vizita si intalnesti un astfel de comportament, nu te descuraja, nu inseamna ca ai pierdut cursa disconfortului! Poti lupta si tu cu aceleasi arme, refuzand pe motiv ca “si tu ai mancare acasa”. Cuvinte simple, vor fi o lovitura grea pentru gazda care isi va simti statutul socio-economic amenintat de al tau, dar mai ales pentru ceilalti care vor beneficia de replici jenante si atitudini nepotrivite din ambele parti.

Latura culturala a disconfortului in alimentatie poate fi exploatata cel mai bine in prezenta unui strain sau a cuiva venit din alta regiune a tarii. Nefericita victima nici nu va avea bine timp sa se spele pe maini, pana cand tu ii vei insira pe masa toate alimentele “traditionale” la care te poti gandi. De la branzeturi si mezeluri pana la mamaliga, sarmale sau ciorba de burta, trebuie sa insisti sa guste din toate, sa le adore, sa le laude si sa manance tot din farfurie. Nu te opri pana cand toti cei patru pasi spre disconfortul total nu au fost indepliniti! Cere detalii despre senzatii, gusturi, asemanari cu alte produse, explica procedeele de preparare sau istoria alimentelor. Fii sigur, orice vei adauga la situatia deja jenanta pentru celalalt nu va face decat sa-i ingreuneze fiecare inghititura,destul de dificila chiar si asa.

In astfel de situatii, pentru un rezultat maxim, este recomandabil sa nu servesti niciodata pe durata vizitei celuilalt alimente pe care acesta le-ar fi putut intalni inainte si consuma fara retineri. Pentru o nota de exotism si rafinament gastronomic si cultural, incearca sa gasesti felui de mancare cu denumiri care nu sugereaza deloc neavizatului ce va urma sa ingurgiteze si vorbeste-i laudativ despre ele cu cateva ore inainte de masa, fara a-i oferi vreun indiciu. Vei vedea in ochii sai un licar de frica si o privire abatuta, resemnata si sincer ingrijorata. Orele ii vor trece greu, senzatia de neplacere se va accentua, va sta in baie exagerat de mult inainte de masa cautand o iesire (sub pretextul ca se spala pe maini), iar in momentul in care se va aseja pe scaun la masa disconfortul ajuns in punctul culminant il va face sa-si piarda orice urma de pofta de mancare si sa-si doreasca doar sa fuga de acolo. Cauta cele mai “deosebite” retete traditionale pentru toate mesele zilei, si fii sigur ca de fiecare data, la amintirea acelei vizite, musafirilor li se va insinua un usor sentiment de greata, neplacere si disconfort.

Asa-i ca e usor? Paseste acum curajos in bucatarie, cauta ceva ciudat de mancare, si invita un prieten la tine!

Pofta buna!

Din categoria: Mioritic, În privat
Despre: ,



Cei 13 dezbat aprins:

Comentariile pe RSS
Andrei 11:54 pm, October 26th, 2008

LOLOLOL
Mai este ceva, da-ti un salariu si jumate pe o conserva de pesti dubiosi dintr-o tara cu un nume greu de retinut. Fa sa para ca tu mananci asa-ceva la micul dejun, iar prietenul te va invidia profund pentru ca intotdeauna ai parut mai american decat el. De unde are asta atatia bani, cand e doar un biet profesor de matematici superioare?

Andrei 11:57 pm, October 26th, 2008

Ah, am uitat, si insista sa nu se descalte, chiar daca pantofii lui sunt plini de noroi. El va zice ca nu se poate, gandindu-se probabil cu groaza ca i se vor incinge picioarele. Iar tu pana la urma il vei convinge sa intre incaltat si la sfarsit iti vei spune, ce porc, nici macar nu s-a descaltat.

cristiana 10:23 am, October 27th, 2008

Sau, te poti uita insistent la picioarele lui sugerand ca TREBUIE sa se descalte, avand apoi placerea de a admira ciorapi cu gaurele sau de culori diferite si de a incerca sa porti o discutie cu cineva care nu are in minte decat jena imensa produsa de propriile picioare.

Poison 12:06 pm, October 27th, 2008

Caz concret, sursele gastronomice: 2 bunici. Bunica F. face mancaruri f bune si prajituri de nush cum sa le imparti sa iti ajunga si mai tarziu, Bunica M. horror. Ele intre ele fiind curscre normal ca au ajuns si la stadiul in care schimba retete de prajituri intre ele.

In vizita la Bunica M…
-Haide si mananca ca stiu ca iti place prajitura asta, mi-o zis bunica-ta cealalta ca e preferata ta (teoretic aceeasi reteta, practic 2Xhorror).

Cum poti refuza cand stii ca femeia s-a chinuit sa iti face prajitura preferata?

-Pai stii buni ca nu mi-i foame, am mancat si acasa chiar nu mai pot… (de fapt mori de foame, da ce sa-i faci)
-Una mica.. hai ca nu-i frumos sa refuzi

CONCLUZIE: arta culinara e o arta la propriu, asa ca numai artistii desafarsiti sa o practice, pentru ca altfel iti sta in gat

cristiana 12:40 pm, October 27th, 2008

@Poison: Bunicii au, pe langa multe alte roluri si talente ascunse, si pe acela de a indopa. In cazul meu, in fata oricarui refuz raspunsul din partea bunicii vine mereu prompt, implacabil, acelasi: “Dar mai demult mancai, mai demult iti placea”, chiar daca e vorba de o mancare de la care imi ies bube, la care sunt alergica sau din care n-am gustat nici macar o data.

vlad 1:42 pm, October 27th, 2008

:) ) Ai mei m-au intrebat recent “tu de cand nu mai mananci mici?”. Din cate-mi amintesc, nu s-a intamplat o data sa nu refuz micii. Alzheimer’s rupe tot :)

cristiana 1:47 pm, October 27th, 2008

Intr-o perioada aveam acasa la Timisoara, in diferite pungi, plase si plasute, in total, vreo 4 kilograme de mere trimise de catre bunica mea (cateva mere de fiecare data, dar trimise foarte des). Alzheimer’s te umple de vitamine. :)

Andrei 8:16 pm, October 27th, 2008

Ai mei au apelat la tot felul de smecherii ca sa mananc cand eram mic, inclusiv bunica-mea m-a amenintat cu batul. Dar cand eram f mic imi faceau faza cu avionul. Anyway am ajuns sa fiu aproape dependent de ciorba dupa multi ani.
1. Am vazut ca s-a inventat si o jucarie avion+furculita :) ) care se cheama Air Fork One LOL.
2. Pentru strategii de a face fatza situatiei, vedeti aici
http://answers.yahoo.com/question/index;_ylt=AqQLnU7HzwYby.E9Lz1hz.7ty6IX;_ylv=3?qid=20081016103946AAfeTEt
3. Cred ca o tema interesanta ar mai fi… “corecteaza” un copil

cristiana 8:28 pm, October 27th, 2008

1. :) ) numai aripi sa nu aiba

aproape legat de 2: cred ca in curand o sa fim in stare sa editam si noi un “micul ghid al supravietuitorului in vizita – sfaturi practice, tehnici si metode”

3. Da, ai dreptate, “a corecta” un copil, jocul preferat al adultilor, este intr-adevar o sursa inepuizabila de disconfort. De cate ori nu ti-ai promis cand erai mic, chinuit fiind de catre “oamenii mari”, ca “tu sigur n-o sa ajungi asa”?

Andrei 9:01 pm, October 27th, 2008

1. Are, dar nu in partea care deranjeaza masticatia.
2. Hahaha, ar fi super, un fel de replica la cartile de bune maniere.
3. Well, in unele aspecte sigur nu am ajuns si nu o sa ajung. Funny mi s-a parut zilele trecute ca mai multi parinti discutau despre bataie si la nivel superficial ziceau ca nu au vrut ca nu a fost bine, dar se amuzau copios si povesteau cu pofta acele amintiri de cand si-au batut copiii. Yesss!!!

cristiana 9:12 pm, October 27th, 2008

1. Ah intre timp m-am gandit ca e pentru copiii cu gura-hangar (versiunea “open the hangar” a indopatului)

2. Si intre timp ar deveni un “micul ghid al supravietuitorului + mic indrumar in arta tamplariei, dulgheriei, minciunii si alergatului”, oferind solutii complete despre sustrageri de la evenimente fie prin fuga lasa, fie prin minciuna elaborata. :)

aproape legat de 3. Eu am inca remuscari despre cum am chinuit cu Vlad vara trecuta o omida mica si verde crezand ca o hranim cu o frunza. Yesss violentei cu scop nobil/ educativ!

PS: tocmai am mai primit niste mere. multumesc, bunica!

Andrei 9:50 pm, October 27th, 2008

3. LLOOOOL

Andreea 2:25 pm, November 20th, 2008

O sursa reala de disconfort este sa ii si dai retetele de la tot ce ai pus pe masa… cum mananca ceva, dar nu oricum, cu cat mai multe detalii, ce contine, cate grame, cum se prepara, probleme pe care le poate intalni… si neaparat… cat mai repede dupa ce a gustat, inainte de a apuca sa spuna ceva si cand termini de povestit, il servesti cu un al produs… dupa care o noua reteta (asta tot apropo de bunici… bunica insista sa ii dea retete prietenului meu, chiar daca nu a gatit si probabil nu va gati prea curand)

Hai, cu tupeu!

 
Inconfortabil.ro