Intrebarea retorică
Scris de vlad în 17 Oct, 2008
Adevaratul scop al intrebarii retorice nu este acela de-i face pe altii sa se simta stanjeniti, ci acela de a sublinia un punct de vedere, raspunsul fiind evident. Spre exemplu, un adolescent care tocmai a fost parasit de iubita sa in urma a trei saptamani de amor, din motivul ca aceasta din urma si-a gasit alt adolescent, mai putin acneic, caruia sa-i daruiasca minunatul cadou al iubirii, isi va intreba retoric prietenii: “De ce eu?”. Sau, o functionara publica care decide sa intoarca acasa cu tramvaiul dupa o lunga si obositoare zi de stat la ghiseu, si care observa ca tramvaiul e plin, si ca majoritatea scaunelor sunt ocupate de copii care se intorc de la scoala, ii va pune unuia dintre acestia intrebarea retorica: “Nu vezi ca sunt oameni mai in varsta care stau in picioare?”. Un profesor care sesizeaza ca elevii din ultima banca se prapadesc de ras in timpul orei le va pune intrebarea retorica: “Vreti sa va dau afara?”. Dupa cum observam, cel care pune intrebarea retorica nu solicita un raspuns, dorind mai degraba sa atraga atentia asupra unei situatii, sau pur si simplu sa-si exprime starea de spirit pe care o are la acel moment.
Pentru a intoarce lucrurile in favoarea noastra si pentru a crea situatii jenante folosind intrebarea retorica, nu e nevoie decat de un mic ingredient aditional: solicitarea unui raspuns. Cele mai recente studii facute in domeniu dovedesc faptul ca o intrebare retorica in urma careia este solicitat un raspuns va crea disconfort in 98% din cazuri, cele doua procente ramase vizand situatii in care interlocutorul e adormit, surd sau decedat.
In cele ce urmeaza, voi ilustra cateva exemple orientative.
1. La scoala
Daca esti elev sau student, o intrebare retorica pusa profesorului la momentul potrivit va crea negresit clipe jenante de neuitat pentru profesor si ceilalti colegi.
Sa presupunem ca esti un elev de liceu, pe nume Vasile Popescu, si te afli la ora de istorie. Profesor e in mijlocul unui monolog despre regele Carol I. Intrerupe-l, ridica mana, si pune intrebarea: “Dom’profesor, Carol I era neamt, nu?”. In aceasta clipa, colegii tai incep sa-si manifeste liber disconfortul. Unii isi dau ochii peste cap si altii rad printre dinti. Profesorul se simte cel mai jenat. El ofteaza si-ti da raspunsul pe un ton deranjat: “Da, Popescu… asa e… era neamt.”. Va urma un scurt moment savuros de liniste inconfortabila, in care colegii isi vor arunca priviri sugestive care vizeaza discutia pe care o vor avea in pauza despre mica ta performanta. Pentru efect maxim, dupa interventie adauga un ranjet mare si colturos.
Incearca sa pui cat mai multe intrebari de acest fel in timpul aceleiasi ore. Fiecare noua intrebare va aduce cu ea o doza si mai mare de disconfort decat intrebarea precedenta.
2. Intre prieteni
Aproape orice conversatie cu prietenii poate fi usor transformata intr-o experienta jenanta folosind aceasta tehnica.
De exemplu, daca te-a parasit iubita pentru un adolescent mai putin acneic (ca si cel amintit mai sus), ai putea intreba “De ce m-a parasit? De ce? Dupa doar trei saptamani… De ce?”, ridicandu-ti sprancenele la final si privindu-i in ochi pe interlocutori. Acest gest este universal recunoscut drept solicitant al unui raspuns. Prietenii tai vor ramane nemiscati, paralizati de comportamentul tau dubios. Isi vor arunca priviri mirate, si fiecare va astepta ca altul sa-ti dea un raspuns si sa puna capat momentului, deja mult prea indelungat, de liniste inconfortabila.
3. Cu un amic trist
Daca un amic de-al tau e umbrit de suferinta unei dezamagiri a carei explicatie e evidenta, adauga suferintei lui aroma dulce a disconfortului, punandu-i o intrebare retorica.
De pilda, in cazul si-a pierdut slujba din cauza ca mergea beat la servici, intreaba-l: “De ce nu te lasi de alcool? Nu vezi ca te-a facut sa-ti pierzi slujba?”. Sau, daca si-a picat anul la facultate pentru ca n-a fost deloc la cursuri si la examene, intreaba-l: “Cat timp vrei sa ramai la facultate?”.
In concluzie, oricare ar fi situatia, o intrebare retorica care solicita un raspuns iti va garanta o treapta ridicata pe ierarhia creatorilor de disconfort.
Uuuuuuuuuuuuuu. Intr-adevar, intrebarea retorica este extrem de inconfortabila. Felicitari pt abordarea acestui subiect!!! Voi reveni cu niste speculatii.
Ca sa extind un pic discutia, am putea da urmatorul sfat:
Fa-i pe ceilalti sa se simta foarte inconfortabil punand intrebari idioate.
1. Tu nu mai spui nimic?
Cand te intalnesti cu un prieten, mai ales daca e genul mai rezervat, salveaza-l, luand tu initiativa cuvantului. Vorbeste mult. Apoi, cand vezi ca s-a plictisit, spune-i: Tu nu mai spui nimic?
Indirect, ii vei transmite ca ar fi trebuit sa spuna ceva. Deci daca nu spune, nu e ok. Mai mult, orice situatie de tacere, normala in discutii dealtfel, va fi interpretata ca o problema a lui.
Iar daca el vrea sa repare situatia, va simti ca a zis ceva doar ca sa iti faca pe plac, ceea ce iarasi nu e ok, pt ca nu a fost autentic.
Pt a se simti maximum de inconfortabil, prietenul trebuie sa nu se ridice de la masa sa plece, sau sa iti spuna ca esti un idiot sau sa raspunda vag, gen: uneori mai spun, alteori tac.
2. Tu chiar nu gandesti?
Varianta cea mai inconfortabila de raspuns: Ba gandesc… pentru ca tu vei da lovitura cu … pai nu se vede.
Varianta ce putin mai putin inconfortabila de raspuns: Nu, eu nu gandesc. O usoara doza de sarcasm tinde sa salveze situatia, insa tu i-o vei reteza cu: Asa ziceam si eu.
Desigur, prietenul deranjat in felul asta nu trebuie sa te intrebe: ce legatura are asta cu faptul ca esti un imbecil.
3. Intrebarile retorice:
Mie mi-e rusine sa le folosesc cand vorbesc in public. Mi se pare ca le jignesc oamenilor inteligenta si daca sunt in auditoriu si vorbitorul foloseste intrebari retorice ma cam scoate din pepeni, dar trebuie sa recunosc ca uneori am invidiat pe ascuns unii vorbitori de mare succes care puneau intrebari ca:
Pai s-a gandit oare cineva in Romania sa foloseasca managementul in educatie?
Dupa cateva intrebari din-astea, oamenii credeau ca acela e un geniu, intrucat chiar daca si ei se gandisera la unele din chestiile continute in intrebarile retorice, nu isi mai dadeau seama ca au facut-o.
4. De ce esti bou?
Raspuns posibil: Pentru ca…
)))))))))
Pentru a raspunde la intrebarea asta, trebuie mai intai sa accepti ca esti bou.
5. Tu ai prieteni?
Intrebarea pare legitima, dar e inconfortabila pentru ca ne-am pus aceasta problema, pe care am dori-o indiscutabila. E ca si cum i-ai spune cuiva… ma uitam doar sa vad daca nu cumva ai paduchi. Desigur, asta nu ar trebui sa te “disconforteze”, intrucat daca acela se uita, nu inseamna ca tu nu ai paduchi, nu-i asa?
6. Seria de intrebari la care se raspunde numai cu da
Aveti o casa?
DA
Si trebuie sa o incalziti, asa e?
DA
Si incalzirea vreti sa fie si ieftina, nu?
DA
etc. etc.
Intrebarile astea nu sunt intrebari, ci doar te ghideaza catre concluzia…
Pai atunci ma astept ca veti cumpara un aparat de incalzit Gigi-warm.
7. Pe ce teorie va bazati cand afirmati asta?
Intrebarea cu care puteti face un profesor sa se simta inconfortabil, pentru ca oi trebuie sa recunoasca faptul ca nu se bazeaza pe nici o teorie, ori iti spune teoria si tu ai castigat jocul… pentru ca tu ai fost cel care testeaza, iar el a fost cel testat.
8. Nu te-ai gandit sa parchezi in alta parte?
Cel intrebat ncepe sa isi imagineze cum nu s-a gandit la ceva si sa isi demonstreze siesi ca e un imbecil.
Nu vezi ca sunt oameni mai in varsta care stau in picioare?
As zice “ba da” si as ramane pe loc.
La “tu nu gandesti?” as fi raspuns “Nu, m-am lasat de gandit prin ‘96 cand a inceput sa ma manance capul.”
Iar la “De ce esti un bou?”, “Pentru ca iti raspund la intrebarea asta”
Urasc intrebarea aia cu statul in picioare. Mi s-a pus in gimnaziu de o gramada de ori si de fiecare data m-a enervat. Daca indivizii care pun astfel de intrebari, o fac cu scopul de a-i educa pe copii, dau un exemplu de politete nemaipomenit.
Eh, unde sunt strategiile disconfortului de alta data 8->.
Pe timpuri batranii opreau copiii in strada si le tineau morala. Ce vremuri! Si toata lumea se uita apreciativ la batranelul care te tragea de urechi.
Intrebare retorica clasica: ce-a fost mai intai, oul sau gaina?
Dupa o zi criminala, in care lui Mos Craciun toate i-au mers prost: I s-au imbolnavit 4 pitici, 5 reni au racit, sania s-a rupt, a ramas fara bautura si a venit si soacra-sa in vizita, seara, suna la usa un ingeras cu un brad imens de craciun.
ATENTIE!!! URMEAZA INTREBAREA RETORICA:
“Ce sa fac cu bradul Mosule?” intreaba ingerasul. Si de atunci exista traditia cu ingerasul infipt in varful bradului….
Da, disconfort si cand te lasa iubita pentru unul cu masina.. O fi normal si asta.. Sau sa traiasca fiecare femeie, dupa bunul plac, acela de a-si lasa mereu partenerii, pentru oricine o va baga in seama si este “mai bun” decat cel anterior, o viata intreaga. Pentru ca vor exista mereu, cel putin statistic. E normal si asta, nu? Retoric..





