Roagă un prieten să te SPELE PE CAP.
Scris de vlad în 6 Oct, 2008
Sunt multe feluri in care poti sa-ti faci prietenii sa se simta inconfortabil in jurul tau, si a-i cere unuia dintre ei sa te spele pe cap (sau sa te ajute sa te speli pe cap) iti va garanta succesul.
Interlocutorul tau va fi uimit de solicitarea neasteptata, si, pentru cateva secunde va ramane paralizat de starea de disconfort pe care tocmai i-ai creat-o. In aceasta paralizie temporara, el va reflecta la posibilitatea de a-ti indeplini dorinta. Ii va trece prin minte, pentru o fractiune de secunda, o imagine cu voi doi, la tine in baie, tu aplecat(a) cu capul in chiuveta si el masandu-ti scalpul acoperit cu apa si sampon. Isi va inchipui senzatia mainilor lui umede si alunecoase frecandu-se semi-senzual de crestetul capului tau, in miscari lente si repetitive. Aceste imagini ii vor ramane etern gravate in memorie, si asta, probabil va duce la o schimbare in relatia voastra. Fiecare discutie dintre voi, de acum inainte, are sanse sa atinga acel nerv creat de rugamintea ta. Fie ca e vorba despre o conversatie banala despre igiena personala, despre o vacanta la mare, despre o iesire la piscina, despre sapunuri, samponuri sau paste de dinti, sau despre faptul ca te-a inundat vecinul de sus, situatia va fi umbrita de vechea amintire cu rugamintea dubioasa, si disconfortul isi va face din nou aparitia.
Asadar, cu prima ocazie, nu ezita sa-ti rogi un prieten sa te spele pe cap.
Ar fi de preferat sa nu alegi unul dintre prietenii cei mai apropiati. Cu cat e prietenul e mai apropiat, cu atat disconfortul e mai mic. De asemenea, ar fi indicat sa alegi pe cineva de sex opus. In acest fel, sansele ca situatia sa fie foarte jenanta cresc exponential.
Ai incredere in tine, si cu siguranta vei crea o situatie inconfortabila de invidiat!
Uite ce zic ăştia 17:
Asta imi aduce aminte de cugetarea cuiva, pe care nu mi-o amintesc prea bine, cum ca dupa vreun an de relatie de cuplu devine din ce in ce mai evident pentru tine ca partenerul/partenera trage partzuri in pat. Este un moment cheie al relatiei de care va depinde natura viitorului ei. Spre exemplu, una din variantele care sudeaza relatia este sa te gandesti ca partzurile sunt de fapt ale tale.
Cri, cri, cri, multzam frumos,
Va implor nu ma luati in serios!
) Intr-adevar partzul este elementar cand vine vorba de disconfort. Fara el si momentele de stanjeneala care il succed, lumea ar fi un loc mult mai plictisitor. Ideea ta e foarte buna, si poate mai multi ar trebui sa-si asume partzurile altora. De exemplu, daca te afli, impreuna cu partenerul de cuplu, in compania altora si acesta trage un partz, ar fi frumos sa spui “Ne scuzati.”
LOL.
Nu are legatura cu ce ai zis, dar…
O mica folozofie, daca imi permitzi… daca fiul tau ar avea o boala grava si ar fi in pericol de moarte, ai mai fi atent la faptul ca trage partzuri? Sau poate partzurile ar avea cu totul alta semnificatie?
Si daca ai fi cu el in troleibuz pe drum spre spital si ar trage partzuri zgomotoase, ai fi tentat sa zici, ne scuzati, copilul e pe moarte? Kinda weird ar fi.
Mi-e rusine s-o spun, dar m-a amuzat putin partea cu “ne scuzati, copilul e pe moarte”.
Serios vorbind, bineinteles ca in astfel de cazuri, umorul e ultimul lucru care mi-ar sta pe creier.
Alte idei:
Cred ca temei asteia a partzurilor ii trebuie acordat cat mai curand un articol de sine statator (sau de sine ventilator, mai bine). Am purtat o discutie cu cineva de curand despre felul cum am invatat in copilarie sa ne abtinem sa tragem partzuri sau sa nu fie zgomotoase )). E interesant in raport cu tema psihanalitica a dinamicii interdictie-rebeliune dintre copil si parinte. Inca din vremea copilariei stim ca acela mai curajos trage parturile fara jena si fara teama. Un partz rasunator era atunci un triumf si trezea mult respect. Iar copilul sperios se va jena ca nu a tras partzul la timp si va invatza sa se minta pe sine cum ca e cuminte. Mai tarziu va ajunge profesor la o scoala generala.
LOLOL. Povestea asta e cam din est.
Raspuns la raspunsul tau: io am iesit din multe conflicte mentale dandu-mi voie sa simt chestii contrare in acelasi timp. Pot sa ma amuz de copilul meu in timp ce am maximum de grija si ingrijorare pt. el.
Daca te vei amuza si vei gandi ca asta nu e ok, atunci te vei comporta ca un obsedat si vei cauta sa te ascunzi fatza de copil. Insa ceea ce conteaza este felul in care ii comunici celuilalt acea critica. Au fost situatii cand am fost injurat si eu eram sub masa de ras in loc sa fiu furios.
Totul e atitudinea, iar daca vrei sa faci pe cineva sa se simta disconfortant cu adevarat trebuie sa faci lucrul jenant in timp ce te separi de el, de exemplu aratandu-l cu degetul, gest care semnifica… NOI ne uitam la tine = esti exclus din grupul nostru.
Alteori separarea e tot ce conteaza… vezi exemplul ala cu ce mai faci si dupa aia nu astepti raspunsul.
Cu siguranta va aparea si un articol pe tema partzului. Sincer, in copilaria mea partzul a fost mereu considerat o fapta rusinoasa. Nu tin minte cum era vazut in interactiunile cu alti copii, dar parintii m-au invatat sa spun mereu “pardon” in urma asa-zisei executii. Intr-o lume ideala, asa cum o vad eu, partzul n-ar trebui sa faca niciun fel de furori. Pana la urma e doar reactie fiziologica, putin zgomotoasa si “odorifica”. Cum lumea in care traim nu e nici pe departe ideala, o data cu rusinea si jena provocata de partz, apare si amuzamentul. Cred ca e perfect legitim sa ne amuzam in astfel de cazuri, dar s-o facem fara grosolanisme, insulte si orice fel de aere de superioritate.
DA aerelor, NU aerelor de superioritate !!!
)
Din punctul meu de vedere e perfect ok sa te amuzi la orice fel de situatie, oricat de “imorala” ar parea, atata timp cat nimeni n-are de suferit din asta. N-am zis “rusine” pt ca n-as crede e ok, ci pentru ca stiu ca multora nu li s-ar parea ok si n-as vrea sa-i jignesc. Intr-adevar separarea e foarte importanta pentru a nu ofensa. De multe ori spun unui prieten “scuza-ma, dar trebuie sa spun asta pt ca e foarte amuzant”, incercand sa scot “poanta” din contextul condescendent in care ar putea fi interpretata. Pana acum n-am suparat, cred si sper, pe nimeni.
Revenind la tema inintiala, initiez primul chestionar de pe acest site:
Ce este pt dv. mai usor…
A. sa ii spuneti partenerului sa va spele pe cap? sau
B. sa ii spuneti partenerului sa se spele pe cap?
Pt raspuns valid trebuie sa alegeti doar una din cele doua afirmatii.
Am facut acum vreo doua saptamani, chiar la nasterea blogului un chestionar pe tema spalatului pe cap. Chestionarul e la vechea locatie a blogului: http://inconfortabil.blogspot.com/ . Mai sunt 8 ore pana votatul va lua sfarsit, si din cate se pare avantajul e de partea celor care si-ar spala prietenii pe cap fara nicio jena. Eu inca sunt de parere ca o asfel de rugaminte creaza situatii deosebit de jenante.
Cand superi pe cineva cu tachinarea prietenoasa, atunci repari situatia. Cei care nu fac asta, nu stiu acum sa le zic cum ar trebui sa faca. Ma pot gandi la asta pe viitor. Anyway, am intalnit si oameni care tachinau sangeros si in acelasi timp se prefaceau ca le place si ca nici nu ii doare. AUUUUUUUUUUUUU.
Weird.
Mie mi se pare ca sunt f multi care nu si-ar spala prietenii pe cap. Io zic ca e chiar fun!
Maimutzele astea au uitat cand isi cautau paduchii toata ziua.
LOL. Sense of humor strikes again.
“Pardon” (Vlad).
Imi inchipui ca acum cand zici pardon in orice situatie te amuzi in sinea ta.
Acum dupa comentariul tau, da
Da 
) Asta imi aminteste de cineva pe yahoo answers care a intrebat “ti-ai imaginat vreodata bunicii facand sex?”
LOL
