Furnizorul de Bancuri
Scris de cristiana în 4 Nov, 2008
Rasul, in toate formele sale, este o marca inconfundabila a starilor de buna dispozitie traite de catre fiintele umane. Fie el in hohote, isteric, sacadat, fortat, zgomotos sau nevrotic, aparitia rasului este in majoritatea cazurilor asociata cu o stare de confort, familiaritate si placere. Apasat de griji, ganduri si probleme, omul va incerca mereu sa gaseasca in jurul sau o sursa de umor pentru a se destinde, iar intalnirile cu prietenii ii sunt cea mai facila metoda de procurare a acestuia. Ca o consecinta directa, este evident ca pentru a accede un statut superior in cadrul grupului, trebuie in mod imperativ sa fii dotat cu simtul umorului.
Astfel, poti ajunge sa ocupi mult ravnita pozitie de “glumetul gastii”, “farsorul grupului”, sau chiar pe aceea a “aluia care zice bancuri”. Desigur ca in spatele acestor titluri ai invatat deja sa intrezaresti potentialul de a crea disconfort, si desi toate trei pot fi exploatate la potential maxim de catre profesionisti, vom incepe cu un exercitiu in calitate de “furnizor de bancuri”.
Drumul pana la aceasta postura este mai mult sau mai putin lung, dar niciodata anevoios. Indiferent daca in grupul tau se afla deja sau nu o astfel de persoana, concurenta este usor de inlaturat: trebuie, pentru inceput, doar sa spui cat mai multe bancuri (asta iti va fi de folos si mai incolo, redundanta intervenind in ajutorul tau). Dupa un anumit punct, nu vei mai avea restrictii in privinta bancurilor: bune, proaste, scurte, lungi, emise fiind de tine automat vor starni aceeasi reactie de repulsie, plictis, blazare si jena din partea audientei (care dupa toate probabilitatile, rar te va mai asculta pana la sfarsit).
Pentru inceput, insa, pana iti formezi stilul, atitudinea si postura in care impartasesti un banc, ia aminte la cateva reguli simple, pe care le poti alterna dupa cum doresti:
1. Scuza-te inainte sa incepi sa spui un banc, lamentandu-te putin ca pentru a cere “mila” audientei si a-ti motiva posibilul si probabilul esec (”Mdaa… vreau sa va zic un banc, cel mai tare banc, da’ numai ca eu nu stiu sa zic bancuri…da el e super tare, da nu stiu sa le zic eu…”) insistand cel putin pana cand auzi primul “Da’ zi odata!”, acesta fiind un indicator clar ca disconfortul deja s-a instalat si orice ai face, doar il vei adanci. Cand folosesti aceasta metoda nu conteaza deloc ce banc vei spune. Poate daca e lung jena va fi mai profunda, dar principalii creatori de neplacere vor ramane intonatia placida, inflexiunile sfioase ale vocii si atitudinea inhibata. Daca nu vrei sa arati mila fata de cei din jur, insista si dupa ce l-ai spus asupra faptului ca nu a fost deloc deloc amuzant, din cauza ca tu nu stii sa spui bancuri, dar ca altfel ar fi fost teribil de nostim.
2. Fii excesiv de entuziast inainte sa spui un banc. Lauda-l, mentioneaza cat de genial e, cat de “tare”, cat ai ras la el, cat razi la el de fiecare data, cat rad toti cei care il aud de la tine, etc. Incepe sa razi grosolan inainte si in timp ce-l spui, si efectul va fi garantat. Aceasta metoda este mult amplificata de utilizarea unui banc cliseu, sau a unuia foarte generic (despre etnii, blonde, etc). Rusinea ce va sta sa explodeze din muschii faciali crispati celor din jur va fi mult amplificata de cunoasterea anterioara a glumei (si asa proasta, insist asupra alegerii!) si de perspectiva momentului final in care, pentru a nu sapa si mai adanc in groapa cu disconfort, vor trebui sa mimeze un ras grotesc pentru a-l egala (cat de cat) pe al tau. Mai razi putin si dupa ce toti si-au prezentat rictusul crispat, pentru efecte dramatice si rusine de proportii.
3. Roaga pe altcineva sa spuna bancul pe care te pregateai tu sa-l “servesti”, si fa-o in stil mare! Pentru realizarea acestui duet jenant, ai nevoie de inca o persoana care cunoaste bancul respectiv si careia nu-i este rusine de asta. Incepe ca de obicei cu un “Hai sa va zic un banc tare”, iar apoi paseaza mingea de rusine spre celalalt (”aaa…aah…zi-l tu mai”). “Pe care?”-ul firesc al interlocutorului va face deja sa incolteasca mugurii disconfortului, pe care ii vei putea deschide la maxim cu un “Ala bai cu <pe cal il cheama Cocos>, haa-ha-hah”. In acest moment cei de la masa traiesc o mica drama: vizibil deranjati de perspectiva de a auzi inca un banc, mirati de modul penibil in care ai dezvaluit gluma, jenati de faptul ca nu li se pare nimic amuzant si totodata oarecum sperand ca nu vor mai trebui sa auda tot bancul, vor trebui totusi sa asiste la o mica polemica intre tine si secundul tau in ale glumelor pe tema “de ce le-ai zis bai”. Deliciu anecdotic, merita incercat!
4. Mergi pana la capat, si incearca prin orice mijloace sa-ti asiguri pozitia de “responsabil cu bancurile” in grup. Ia-ti rolul cat se poate de in serios, si marcheaza fiecare intalnire cu prietenii prin serii inepuizabile de glume. Acesta este momentul in care prietena disconfortului, redundanta, iti ofera pretiosul ajutor! Incepe de cum va vedeti cu un “Salut, sa va zic unu’ tare pe care l-am auzit azi” (atentie!: deja trebuie se stie ca prin “unu’” te referi la un banc, si bancul pe cat posibil ar fi indicat sa nu fi fost auzit in acea zi, ci mai demult, si spus cu doua seri inainte aceluiasi grup). In timpul conversatiei, poti introduce din senin “apropo” de orice subiect un banc, dupa care vei domina restul serii amintindu-ti tot alte glume “apropo” de ceva din precedenta. Chiar daca toti de la masa deja isi vor fi concentrat atentia spre orice, absolut orice altceva, tu poti continua linistit: cate un hohot de ras, sau un ghiont de “asa-i bai ca e tare?” ii vor aduce din nou in nebuloasa de jena prin care plutesc rasete, Bula, tigani si culmi.
Bonus: cand faci cunostinta cu cineva, poti incepe prin a-i spune ultima anecdota auzita, mentionand neaparat ca tu esti “ala cu bancurile”. Apoi mai poti introduce inca vreo doua din specialitatile tale pentru a-ti consolida pozitia si a-ti asigura un loc de cinste pe lista celor pe care respectivul va prefera sa-i evite cu orice ocazie!
Oricare ar fi metodele preferate de tine, nu uita ca poti mereu sa combini si chiar sa dezvolti stiluri noi de a crea disconfort cu o simpla gluma!
Hai, zi-mi unu’ tare!
7 Curajoşi au zis:
Personal cunosc doua persoane cu statutul de “glumetul gastii”. Unul are in jur de 30 de ani, iar celalalt pana in 25. Cu toate astea sunt in centrul atentiei in orice imprejurare. Cel mai enervant e faptul ca de multe ori, mai rasare cate unul altul cu un banc nou… cand sa spuna faza cea mai tare, sare Glumetul si i-o reteaza si strica tot momentul. Si e foarte naspa mai ales ca iti taie elanul urat de tot si isi pierde tot farmecul orice incercare ulterioara de a mai zice bancuri. Si in plus, tu ca om simplu, nu foarte glumet iti ratezi sansa de a fi in centrul atentiei alea 2 minute. Am reusit o singura data sa zic un banc pe care unul dintre ei nu il stia.. iar “publicul” chiar a ras si s-a amuzat copios, mai putin Glumetul care era foarte frustrat… dar in alt context, si-a insusit bancul si iar a fost in centrul atentiei el si nu eu 
@Poison: Intr-adevar, ca si in cazul atotplatitorlilor, si la unii furnizorii de bancuri e aplicabila sintagma “unde-s multi disconfortul creste”. Furnizorul de bancuri se va simti mereu amenintat de apropierea oricarei persoane care stie un banc si va incerca sa-i “taie elanul” cu orice pret. Cand victima va spune “Mi-am amintit un banc. Un preot si un pedofil se plimbau prin parc…”, furnizorul malefic va interveni instantaneu, retezand nemilos entuziasmul victimei si al publicului. Va spune blazat ceva de genul “mda… il stiu pe asta, erau aceeasi persoana”, adaugand un ras sarcastic: “ha-haa-hah. tare amuzant”. Oricum, nu-ti face griji. La noi pe blog esti ereu in centru atentiei celor doi-trei vizitatori pierduti 
Si apropo de furnizori de bancuri, am avut si o experienta foarte neplacuta si inconfortabila cu un astfel de individ pe vremea cand stateam in camin. Tipu` a venit, s-a asezat la mine la calculator cand nu eram atent, si a inceput sa citeasca, pe rand, fiecare poanta de pe in site de bancuri. Evident marea majoritate erau extrem de proaste, si faptul ca erau urmate de un ras isteric si bolovanos n-a ajutat cu nimic. Experienta a durat aproximativ doua ore, timp in care eu si colegul meu de camera ne uitam ingroziti unul la celalalt in asteptarea finalului mult dorit. Am ramas traumatizat pe veci, si inca nu dorm bine din cauza amintirii acelei nopti, care probabil a fost cea mai lunga din viata mea.
@vlad.. aia “doi-trei vizitatori pierduti” s-ar putea inmulti dc i-ai da tema la bujor sa lipeasca in lift stickere cu inconfortabil 
:D:D … nu de alta da io n-am lift
@Vlad: Nu te-ai gandit sa-i spui ca ai vrea sa plece?
@Andrei: Good point! Pana la urma a plecat pt. ca i-am spus ca am ceva de lucru, sau ca mi-e somn… nu mai tin minte. Cu toate ca experienta a fost total inconfortabila, am vrut impreuna cu colegul de camera sa vedem cat de mult poate dura recitalul furnizorului de bancuri. Dar dupa un timp nici asta n-a mai fost amuzant, deci a trebuit sa punem capat spectacolului.
Aha, un experiment sadomaso
