Invitaţia Reinterpretată
Scris de vlad în 16 Nov, 2008
Comunicarea este mereu distorsionata intr-o oarecare masura datorita filtrului de interpretari al fiecarui participant. Chiar daca multi filosofi si lingvisti au incercat de-a lungul timpului sa dezvolte strategii si metode pentru o comunicare interumana mai clara, un limbaj lipsit de ambiguitati si mai puternic in fata distorsiunii, traim inca in vremuri umbrite de norul neclarului si al ambiguului cand e vorba de comunicare. In ciuda acestor delicate aspecte, oamenii au reusit mereu sa se inteleaga reciproc intr-o oarecare masura, din cauza unor mesaje ale caror interpretari sunt general acceptate. Unele dintre aceste mesaje sunt formulele pentru invitatii. Asadar, o expresie de genul “Ce-ai zice sa mergem la un film?” va fi perceputa drept invitatie in majoritatea cazurilor, exceptie facand acelea in care interlocutorul este surd, decedat, sau sufera de grave afectuiuni la nivel psiho-semantic. In consecinta, interpretarea gresita a unei invitatii va soca interlocutorul, inducandu-i o scurta dar dureroasa stare de disconfort.
Cea mai des intalnita interpretare in acest sens este atunci cand obiectul invitatiei este perceput drept cel dorit, si nu experienta traita impreuna. Spre exemplu, invitatia amintita mai sus, “Ce-ai zice sa mergem la un film?”, poate avea interpretarea “interlocutorul vrea sa vada un film”, in locul interpretatii clasice “interlocutorul vrea sa vedem un film IMPREUNA”. Nerealizarea dorintei victimei, aceea de a vedea un film, este perceputa drept problema adresata celuilalt pentru rezolvare. El va oferi o solutie, ca de exemplu “Daca vrei sa vezi un film, ai putea sa mergi la cinematograful din centru. Am auzit ca azi ruleaza un film foarte bun.”.
In continuare voi ilustra cateva metode concrete de a reinterpreta o invitatie si de a crea momente apoteotice de disconfort, jena si stanjeneala.
I. “Ce zici de o cafea?”
Raspunsuri posibile:
1. “Daca vrei sa bei o cafea buna, am auzit ca s-a deschis o cafenea noua in centru. Ai putea sa mergi acolo.”
2. “Vrei sa bei o cafea? Super! Si [numele unui individ insuportabil aici] mi-a spus ca vrea sa bea o cafea. Ati putea sa mergeti impreuna!”
3. “Daca vrei cafea buna, hai pe la mine. Am primit cateva cutii de cafea excelenta. As putea sa-ti dau si tie una.”
II. “Ai vrea sa mergem vara asta in Turcia?”
In acest caz da un raspuns evaziv, de genul “nu stiu inca” sau “trebuie sa ma mai gandesc”, si peste un timp spune una din urmatoarele:
1. “Mai vrei sa mergi in Turcia? Stiu pe cineva care si-a luat bilete ieftine de avion de pe net.”
2. “Mai tii minte cand mi-ai spus ca vrei sa mergi in Turcia? Zilele trecute mi-a spus si [acelasi individ enervant aici] ca ar vrea sa mearga acolo. Sa-l rog sa-ti ia si tie bilet?”
III. “Mi-a spus un prieten ca sunt doua locuri libere la un internship in Suedia. Vrei sa mergem impreuna?”
Din nou, raspunde evaziv initial, si dupa o perioada spune “Mai vrei sa emigrezi in Suedia?”
Aceasta strategie, aplicata la momentul potrivit, va lovi puternic victima izbind-o dureros de stanca rigida a disconfortului.
16 Curajoşi au zis:
Bravo pt articol!
Multumesc frumos 
deci mi-a luat-o Andrei inainte.. so, subscriu: bestial!
Ajuta mult in a-l face pe celalalt sa se simta mic, insignifiant si inconfortabil si desconsiderarea unei oferte de orice fel. Exemplu: la propuneri de genul “Vin cu tine spre centru, te mai ajut sa-ti duci plasele” sau “Vin sa te astept cand iesi deseara de la lucru” poti raspunde cu nonsalanta : “Da, bine, daca tot ai drum incolo…”
p.s: geniala exemplificarea jenei 
@Poison: Multumesc!
@cristiana: Good point! As mai adauga si situatiile in care o invitatie este interpretata drept cerere de ajutor. La exemplul tau, “Vin sa te astept cand iesi deseara de la lucru”, s-ar putea raspunde cu “Nu, multumesc, nu mi-e frica sa merg singur(a) pe strada seara”.
dar sunt si situatiile inverse, cand o remarca/afirmatie/dorinta e exprimata in mod voit ca falsa invitatie. (sau, ma rog, e susceptibila de a fi receptata drept invitatie.)
de pilda, dupa ce te asiguri ca interlocutorului i-ar placea nespus sa vada cu tine un film, poti spune “as avea chef de un film acum”, ca invitatie eliptica, sa zicem, pe care interlocutorul o va completa cu “da, am putea merge… [nu stiu unde]“, dar tu de fapt sa revii si sa spui ca, da, oricum o sa vezi un film misto acasa, singur(a) – sau chiar cu x!
faza tare e ca, daca nu ai testat interlocutorul, o astfel de invitatie suspendata/aluziva se poate intoarce impotriva ta si ajungem la situatia din articol. (ai chef de un film? pai vezi ca ruleaza etc.)
@Vlad: iti dai seama ca si tu contribui la chestia asta pt ca nu spui de ce vrei sa vii sa o astepti. Asa ca ea face o presupunere, de exemplu… ca tu te-ai simti obligat sa faci asta, in timp ce ea gandeste ca, sa spunem, e politicos sa refuzi o favoare. Vazand ca ea a inteles gresit, mi se pare corect sa iti declari scopul – as vrea sa te astept pentru ca imi face placere sa fiu cu tine, nu pentru ca ti-ar fi frica sa mergi seara pe strada.
Varianta a doua , care e putin mai enervanta, dar totusi incarcata de acea naivitate tolerabila, ar fi ca ea sa nu vrea sa o conduci pt ca se teme ca iti place de ea (deci ti-a ghicit scopul), insa nici ea nu stie sigur daca vrea, asa ca, pentru a nu spune ce crede, evitand alta situatie potential scary sau jenanta, te redirectioneaza catre alt scop. Pe tine te enerveaza in momentul in care stii (presupui) ca de fapt refuzul ei vizeaza scopul tau nedeclarat.
Alt motiv pt care oamenii comunica asa este cand se tem sa nu fie respinsi. Atunci cauta sa se bazeze mai mult pe semne decat pe investigatii directe. Partea nasoala este ca poti sa inveti sa interpretezi orice ca pe o respingere.
Cand ea isi pune problema daca tie nu cumva iti place de ea se teme sa aduca la lumina subiectul pt nenumarate motive 
- poate ca tie chiar iti place de ea, dar parca atunci cand lucrurile astea se spun prea repede, e ca si cum gata, sunteti impreuna forever . that can be frightening
- poate ca tie nu iti place de ea, dar pt ca ea s-a gandit la asta tu poti crede ca ei ii place de tine si dupa cum bine stim, chipurile asta e o situatie de inferioritate pt ea
- poate ca tie nu iti place de ea in mod special si nici nu te gandisesi ca vreti sa fiti impreuna, cum se zice, dar acum, situatia pusa in acest frame schimba lucrurile etc.
Dupa cum (parca) zicea un cantec vechi:
I know you know (that I) I know you know. Cam despre asta e vorba.
Sau cum zice Lynch:
Strange what love does… when you’re all alone.
@voroncas: Asta pare o elaborata chestie care cred ca se intalneste in mult mai mare masura la femei, the bitchy type care manipuleaza printr-un flirt care nu are nimic la baza. Situatia incerta se transforma intr-o competitie in care unul castiga si unul pierde. Oricum, intrebarea e… de ce ar avea cineva nevoie de astfel de tactici de gherila. Si inca o chestie destul de sigura e ca daca lovesti pe cineva ti-o vei primi inapoi.
La intrebarea “Ce-ai zice sa mergem la un film?” ai putea sa raspunzi indignat: “EU cu… tinee?”, sa incerci sa fii cat mai elocvent ca persoana care indrazneste intrebarea este inferiorul tau.
That should be awkward.
@voroncas: pentru disconfort maxim, invitatiile eliptice de genul “as vrea sa vad un film” mai pot fi usor “retezate” cu un simplu “ok”.
@Andrei: Intr-adevar, sinceritatea in situatii de genul asta le poate scoate din contextul inconfortabil, dar nu le va recupera total pt. ca mereu va ramane acel scurt moment jenant in care se sesizeaza interpretarea gresita. Bineinteles, disconfortul va creste datorita cugetarii imediate: “de ce a interpretat invitatia acest fel?”, “ce spune asta despre dorina ei vizavi de relatia noastra?” samd.
@bujor: Cred ca mai subtil si mai eficient este nemuritorul zambet sarcastic, si schimbarea imediata a subiectului conversatiei
Cea mai adevarata jignire e aia pe care o dai in mod indirect. Mesajul indirect e mai greu de confruntat. De exemplu:
“Daca te crezi asa destept…” ceea ce inseamna de fapt “esti prost”
cand aud asta… raspund direct la “esti prost” si nu la ce urmeaza dupa destept. Daca e o persoana respectabila ii raspund: “nu sunt un om prost, asta ma jigneste etc. etc.”, daca vreau sa ii hranesc cu aceeasi pastila, dar asta doar cand celalalt e cu adevarat sadic, ii spun “proasta-i ma-ta care te-a facut…” etc. etc.
Nu inteleg de unde le scoti. Din vanturi, nu-i asa?
Apropo de invitatia la o cafea, cu substrat necurat: exista si situatia in care aceasta invitatie are un iz de surogat din cel putin doua motive. Motiv 1) persoana care iti propune o cafea nu are nici un chef sa se scoale si sa puna apa la fiert. E doar o fraza de politete. Aici poti cu inocenta sa raspunzi cu entuziasm ca vrei, cu cea mai mare placere.
Motiv 2) persoana care lanseaza invitatia ar vrea cu orice pret sa scape de tine, si amina sau scurteaza intrevederea printr-o invitatie la o cafea la o data vaga ulterioara. Aici se poate interveni prompt cu “pai hai acolo peste drum, ca au o cafea excelenta.” sau puteti scoate agenda si nota o data exacta, promitind ca o sunati pe persoana cu pricina cu o zi inainte, pentru ca nu cumva sa uite.
@raluca: adevarat grait
