Rupe Tăcerea

Cu toate ca pot fi multe lucruri pe care un individ le poate spune pentru a asigura dinsconfortul auditoriului, in mod paradoxal, cel mai mare procent al momentelor inconfortabile implica linistea. Linistea inconfortabila este probabil, filosofic vorbind, cea mai raspandita si mai feroce manifestare a spiritului disconfortului. Prin sate si orase, dealuri si campii, munti si vai, oriunde vom gasi interactiune sociala, vom gasi si liniste inconfortabila. De regula, momentele de tacere jenanta sunt insotite de o gesticulatie aparte, care cuprinde actiuni precum oftatul, incruntarea sprancenelor, atingerea barbiei si pleoscaitul limbii.

Pentru majoritatea, indurarea acestor momente poate fi o experienta groaznic de dureroasa, ei dovedindu-se extrem de ingeniosi si capabili in incercarea de deraiere a disconfortului creat. De-a lungul timpului, omul a inventat tot felul de mecanisme pentru a se proteja de linistea inconfortabila. Astfel, in momentele infricosatoare de tacere, unii isi vor verifica mesajele de pe telefonul mobil, altii vor parasi locatia sub pretextul ca trebuie sa dea un telefon (chiar daca apelul va fi catre servicii clienti), altii vor merge la toaleta cu toate ca natura nu-i cheama, altii vor lua pe cel mai laindemana ziar (chiar daca e libertatea) si isi vor cufunda privirea printre randurile acestuia, s.a.m.d. Cu toate ca aceste tentative incearca subtil sa ascunda si sa minimalizeze disconfortul, vocea interioara a fiecarui participant ii repeta zgomotos acestuia un singur lucru: “SPUNE CEVA!”.

Daca esti mereu insetat de dulcele nectar al jenei, un banal moment de liniste inconfortabila nu-ti va aduce nici pe departe satisfactia cautata. Asadar, pentru a duce lucrurile la urmatorul nivel, va trebui sa rupi tacerea, imbogatind si rafinand disconfortul deja prezent! Daca orice tentativa de a tulbura linistea ti se pare un pas inapoi, te inseli amarnic! Urmatoarea tehnica va garanta o crestere semnificativa a disconfortului existent, si o amplificare remarcabila a nivelului stanjeneala si rusine al interlocutorilor tai.

Tehnica e foarte simpla, si necesita un singur lucru: aruncarea responsabilitatii. Alege un interlocutor, priveste-l lung in ochi, si ataca-l cu o sintagma de genul “Tu nu spui nimic?” sau “Mai zi si tu ceva!”. Acum, toti ochii sunt atintiti pe victima nevinovata. Observa dilatarea instantanee a pupilelor, privirea nedumerita, respiratia alerta, obrajii rosii si transpiratia nefiresc de fluida, de fantana arteziana. Acestea sunt adevaratele semne ale jenei, si bietul interlocutor traieste clipe intense de disconfort. Evident, inainte de solicitarea ta, victima se gandea la acelasi lucru, la ce sa spuna. Faptul ca a ramas paralizat in fata disconfortului precum un biet caine orbit de farurile unei masini nu-l inspira, ci dimpotriva, stanjeneste si mai mult, facandu-l sa-si doreasca disparitia. Dupa ce-si va recapata cu greu luciditatea, iti va raspunde cu o privire nervoasa, printre dintii inclestati: “Ce sa spun?”.

Acum misiunea e indeplinita, si te poti odihni implinit. Felicitari!

Din categoria: În privat, În public
Despre: liniste inconfortabila, tacere inconfortabila