Expresia: “(a se afla) într-o muratură/saramură”

Pe asta de unde-ai scos-o?

De la fraza “to be in a pickle”, care, evident chiar şi pentru cei mai puţin înzestraţi, este o referire la lichidul obţinut din saramură cu oţet, care se foloseşte pentru conservarea alimentelor, şi la imaginea unei încercări de a evada dintr-un astfel de lichid. Fraza era cunoscută în Olanda încă de la 1561, “in de pekel zitten” însemnând fix ceea ce crezi, şi anume a te afla în acel lichid. Expresia este folosită chiar şi de Shakespeare, în piesa Furtuna, în 1611, deci avem în mod cert de-a face cu o expresie puternică, inteligentă, mustind de oţet şi cultură.

De ce aş folosi-o?

Ei bine, să ne imaginăm următoarea situaţie: ca un mic urban, probabil şi corporatist care te afli citind acest site, probabil te vei afla în cursul acestei săptămâni cel puţin o dată într-o şedinţă abundând de expresii anglo-saxone, plină de dead-line-uri, cel puţin un brainsorming, vreo două planning-uri şi nişte SWOT analysis, nu? Iar tu, la mometul în care va trebui să vorbeşti puţin şi despre task-urile tale, sigur te vei simţi nepregătit deoarece, aşa cum am stabilit, stai şi citeşti prostii pe net. Această nouă expresie va fi scăparea ta, căci după ce vei fi rostit senin fraza “Păi ştiţi, sunt cam într-o saramură aici…”, nimeni nu se va mai concentra pe ce anume urmează să inventezi. Ce poate fi mai nepotrivit în acel context decât o murătură simplă din popor? Privirile circumspecte ale celor din jur îţi vor oferi posibilitatea oricărei scuze, care va fi acceptată pe motiv că “aşa e el, un ciudat” şi, mai mult,te vei distanţa astfel şi de imaginea colectivului devenind un personaj distinct, tipul ala cu personalitate.

Expresia: “du-te fierbe-ţi capul” (sau mai recentele “du-te joacă-te în trafic” sau “mănâncă căcat şi mori”)

Ce prostie mai e şi asta?

Este o insultă, vine din englezescul “go an boil your head” (”go play in the traffic” sau mai noul “eat shit and die”), şi este o trimitere la a-ţi face singur ceva rău. Se poate ca originile ei să se afle în obiceiurile societăţilor din Pacificul de Sud, unde mâncarea gătită era considerată “noa”, adica ceva opus sacrului, iar capul era considerat, de ce oare?, cea mai sacră parte a corpului uman. Din acest motiv,şi poate şi pentru a nu-i îndobitoci, aceste populaţii nu-şi loveau copiii peste cap şi nu se atingeau pe păr (deşi, din nou, poate şi din motive de igienă sau scârbă). Astfel, combinaţia devine un soi de înjurătură supremă. Primele consemnări nu susţin această teorie, ci se referă la îndemn doar ca la o invitaţie la a nu fi prost. Expresia apare într+o satiră la adresa serviciilor secrete britanice în 1933, iar în SUA apare în 1935, când un ziar draguţ şi-a exprimat opinia sugerând celor criticaţi “urcaţi-vă într-un copac. fierbeţi-vă capul”.

N-aş putea să zic aşa o prostie

Greşeşti, ai putea şi o vei face. Des. Cam de fiecare dată când vei vrea să insulţi pe cineva fără confruntarea şi jena de după, pentru că imediat ce ai spus-o vei zâmbi cult şi-i vei explica ce ţi-am zis si eu mai sus, chiar daca se poate să nici nu fie adevărat. Te vei scoate cu un “eh, ziceam şi eu aşa, mi-am amintit de nişte triburi” condescendent, pentru că noi occidentalii nu ne coborâm la mintea lor, hî hî hî.

No related posts.

Iată, am început acest minunat articol despre nimic şi, în ciuda faptului că n-am nici cea mai vagă idee despre ce-aş putea scrie în continuare, sunt hotarât să o fac în cât mai multe cuvinte cu putinţă pentru că nu-i nimic mai frumos pe lumea asta decât o groază de cuvinte, precum acestea, înşirate fără noimă pe o pagină albă care, de altfel ar arăta mult mai bine goală, sau măcar cu un desen drăguţ pe mijloc, cu o căsuţă, un norişor, un bocanc, o periuţă de dinţi, un căţeluş simpatic spânzurat de un cablu TV, sau orice ţi s-ar putea părea amuzant şi de bun simţ. Mai devreme mi-a trecut prin minte să caut în dicţionar sinonime pentru “drăguţ” ca s-o mai lungesc puţin dar mi-am dat seama că fraza asta e mult mai eficientă, deoarece, după cum bine vezi, e mai lungă decât ar fi fost vreo doua-trei sinonime trântite acolo aiurea, şi până la urmă cine are nevoie de sinonime când poţi foarte bine să vorbeşti, pardon, să scrii aberaţii, una după alta, în continuare. Şi uite că s-a făcut vreo două fraze grăsuţe şi frumuşele. Aş zice că sunt mândru de realizarea mea, cretină cum e, dacă nu mi-aş aminti că totuşi, aici e vorba despre nimic, şi nu despre mândria mea prostească legată de aberaţiile (ştiu, am făcut greşeala, sau mai bine zis prostia de a scrie de două ori “aberaţii” în aceeaşi frază, dar făcând asta şi apoi scuzându-mă pentru că am făcut-o, am mai umplut cel puţin un rând) scrise aici. Aici m-am blocat, dar nu contează prea mult asta pentru că, iată: ca prin minune au mai apărut câteva cuvinte, inclusiv acestea (aş fi scris “astea”, dar se pare că “acestea” e mai lung, deşi înseamnă exact acelaşi lucru, nefiind nici mai frumos şi nici mai sofisticat. Adică, să fim serioşi, cine din ţara asta ştie ce înseamnă “astea” şi nu ştie ce înseamnă acestea, sau invers? Deci, dacă toată lumea ştie ce înseamnă ambele cuvinte, faptul că eu l-am ales pe “acestea” în loc de “astea” nu dă dovadă nici de inteligenţă, nici de stil, şi fiind doar puţin mai lung, mai exact cu două litere, nici nu face evidentă dorinţa scriitorului, bineînţeles nu şi în acest caz pentru că aici eu mi-am declarat clar intenţia, de a o lălăi aiurea pe pagină).

Aşadar, unde am rămas? A, nicăieri pentru că, să nu uităm, acest articol nu are un conţinut. S-ar putea să te întrebi de ce ar scrie cineva un articol atât de lung despre nimic. Credeai că fraza pe care o citeşti acum conţine răspunsul. Îţi spun cu toată sinceritatea că nu mi-ar plăcea nimic mai mult decât să răspund la aceată întrebare pe care tu s-ar putea să ţi-o fi pus, dar dacă aş face-o aş strica toată treaba pe care am consumat atâta energie să o creez aici. Dacă aş răspunde la întrebarea pe care tu ţi-ai pus-o, sau mai bine zis, presupun că ţi-ai pus-o, sau chiar şi mai bine zis, eu mi-am pus-o singur, aş transforma această minunăţie de articol despre nimic într-un articol despre răspunsul la întrebarea pe care am scris-o mai sus, şi anume “de ce ar scrie cineva un articol despre nimic?”. Dacă eşti cârcotaş, ceea ce ar fi de aşteptat din partea unui cititor al acestui articol ai putea spune “Articolu` ăsta nu-i chiar despre nimic, ci e mai degrabă un soi de meta-articol despre nimic (adică un articol despre un aritol despre nimic) sau un articol despre el însuşi” . N-am pus paranteza pentru că cred că eşti prost şi nu ştii ce înseamnă “meta”, ci doar pentru ca să mai umplu pagina deoarece, şi ştiu că asta e cam redundant, scopul nostru aici e să scriem un articol lung despre, da, nimic. Până la urmă, de unde să ştiu eu dacă tu eşti sau nu prost. Habar n-am cine eşti şi de ce citeşti toată povestea asta. Dac-ar fi să-mi dau cu părerea, ceea ce ar fi cam incongruent cu misiunea noastră de aici, aş putea spune că, de exemplu, ar trebui să fii destul de “special” ca să ţi se pară interesant un astfel de articol, dar pe de altă parte, să fim serioşi… pe la punctul ăsta ar trebui să-ţi cam dai seama despre ce e vorba şi să te opreşti din citit, deci ai putea fi cam prost să-ţi pierzi timpul cu astfel de tâmpenii. Dar astea sunt doar câteva presupoziţii nefondate despre tine, o persoană pe care probabil n-o cunosc. Aş zice că a fost urât din partea mea să te fac special şi apoi prost, dar n-am să spun asta fiindcă, da, ai ghicit-o, articolul ăsta nu e despre tine. Şi nu zic asta ca să te jignesc, ci pentru că, vrei nu vrei, ăsta e adevărul. Poate într-o bună zi (o expresie care de altfel ar putea fi înlocuită foarte bine cu “într-o zi” fără să-şi schimbe în acest fel impactul; o expresie redundantă deoarece, din câte ştiu eu nu există expresia “într-o rea zi”, care şi dacă ar fi folosită în scopuri de amuzament, ar eşua lamentabil) va apărea pe site-ul ăsta şi un articol despre tine, cititorul nostru drag. Dar acea zi nu e în niciun caz ziua de azi.

Voi încerca acum să dau un final acestui articol trist pentru că văd, după numărul de ţigări din scrumiera care parcă acum un minut era goală, că am scris destul. M-am cam săturat să spun ce-aş zice şi ce-aş face pentru că simt că folosesc un truc ieftin ca să o mai întind puţin, dar totuşi am s-o fac pentru ultima oară. Aşadar, dacă articolul ăsta n-ar fi despre nimic aş zice că sper că nu te-a întristat prea tare. Totuşi, dacă aş spune asta aş minţi, nu pentru că scopul meu ar fi fost să te întristez şi apoi să mă scuz folosind un clişeu obosit, ci pentru că pur şi simplu nu e adevărat. Aşadar, îmi iau rămas bun şi … atât.

No related posts.

De acum încolo vom încerca nu doar să te îndrumăm în de-ale disconfortului ci şi să-ţi potolim toate poftele bolnave pe care s-ar putea sau nu, să le ai, sau nu.

Deci vor apărea aici tot felul de articole despre tot felul de treburi. Unele te vor face sa plângi, altele să vomiţi raze de soare şi curcubee.

Related posts:

1. Inconfortabil in presă