Expresia: “(a se afla) într-o muratură/saramură”

Pe asta de unde-ai scos-o?

De la fraza “to be in a pickle”, care, evident chiar şi pentru cei mai puţin înzestraţi, este o referire la lichidul obţinut din saramură cu oţet, care se foloseşte pentru conservarea alimentelor, şi la imaginea unei încercări de a evada dintr-un astfel de lichid. Fraza era cunoscută în Olanda încă de la 1561, “in de pekel zitten” însemnând fix ceea ce crezi, şi anume a te afla în acel lichid. Expresia este folosită chiar şi de Shakespeare, în piesa Furtuna, în 1611, deci avem în mod cert de-a face cu o expresie puternică, inteligentă, mustind de oţet şi cultură.

De ce aş folosi-o?

Ei bine, să ne imaginăm următoarea situaţie: ca un mic urban, probabil şi corporatist care te afli citind acest site, probabil te vei afla în cursul acestei săptămâni cel puţin o dată într-o şedinţă abundând de expresii anglo-saxone, plină de dead-line-uri, cel puţin un brainsorming, vreo două planning-uri şi nişte SWOT analysis, nu? Iar tu, la mometul în care va trebui să vorbeşti puţin şi despre task-urile tale, sigur te vei simţi nepregătit deoarece, aşa cum am stabilit, stai şi citeşti prostii pe net. Această nouă expresie va fi scăparea ta, căci după ce vei fi rostit senin fraza “Păi ştiţi, sunt cam într-o saramură aici…”, nimeni nu se va mai concentra pe ce anume urmează să inventezi. Ce poate fi mai nepotrivit în acel context decât o murătură simplă din popor? Privirile circumspecte ale celor din jur îţi vor oferi posibilitatea oricărei scuze, care va fi acceptată pe motiv că “aşa e el, un ciudat” şi, mai mult,te vei distanţa astfel şi de imaginea colectivului devenind un personaj distinct, tipul ala cu personalitate.

Expresia: “du-te fierbe-ţi capul” (sau mai recentele “du-te joacă-te în trafic” sau “mănâncă căcat şi mori”)

Ce prostie mai e şi asta?

Este o insultă, vine din englezescul “go an boil your head” (”go play in the traffic” sau mai noul “eat shit and die”), şi este o trimitere la a-ţi face singur ceva rău. Se poate ca originile ei să se afle în obiceiurile societăţilor din Pacificul de Sud, unde mâncarea gătită era considerată “noa”, adica ceva opus sacrului, iar capul era considerat, de ce oare?, cea mai sacră parte a corpului uman. Din acest motiv,şi poate şi pentru a nu-i îndobitoci, aceste populaţii nu-şi loveau copiii peste cap şi nu se atingeau pe păr (deşi, din nou, poate şi din motive de igienă sau scârbă). Astfel, combinaţia devine un soi de înjurătură supremă. Primele consemnări nu susţin această teorie, ci se referă la îndemn doar ca la o invitaţie la a nu fi prost. Expresia apare într+o satiră la adresa serviciilor secrete britanice în 1933, iar în SUA apare în 1935, când un ziar draguţ şi-a exprimat opinia sugerând celor criticaţi “urcaţi-vă într-un copac. fierbeţi-vă capul”.

N-aş putea să zic aşa o prostie

Greşeşti, ai putea şi o vei face. Des. Cam de fiecare dată când vei vrea să insulţi pe cineva fără confruntarea şi jena de după, pentru că imediat ce ai spus-o vei zâmbi cult şi-i vei explica ce ţi-am zis si eu mai sus, chiar daca se poate să nici nu fie adevărat. Te vei scoate cu un “eh, ziceam şi eu aşa, mi-am amintit de nişte triburi” condescendent, pentru că noi occidentalii nu ne coborâm la mintea lor, hî hî hî.

No related posts.

Datorita importantei lor indisputabile si puterii pe care acestia o ofera pe scena sociala, banii pot fi un subiect tabu in multe instante, si atata timp cat isi pastreaza notorietatea, contextele centrate in jurul lor pot lua des forma unor situatii extrem de jenante.

Se poate observa cu usurinta ca disconfortul si stanjeneala din jurul banilor se datoreaza perceptiei pe care vrea s-o proiecteze cel care-i invoca. Spre exemplu, o afirmatie de genul “Ti-e foame? Ia-ti o shawarma de la coltul strazii. E doar 7 lei” va avea un impact aproape insesizabil. Pe de alta parte, atunci cand cineva spune “Mi-am rupt blugii! Nicio problema, au costat doar 450 de lei”, atentia interlocutorilor e captata instantaneu, si judecata lor interioara le obtureaza orice alt gand. Cu toate ca intentia vorbitorului este de a-si impune statutul social, acesta va fi perceput diferit in functie de caracterul “judecatorilor”. Unii il vor considera snob, iar altii il vor vedea drept candidatul ideal pentru aderarea la grupul lor. Daca ar fi spus “Au costat doar 50 de lei”, perceptia ar fi fost diferita, unii considerandu-l zgarcit, altii “sarantoc”, altii destept, rational, nepasator s.a.m.d. Oricare ar fi cazul, situatia ar purta o doza semnificativa de disconfort.

Chiar daca invocarea banilor e facuta de cele mai multe ori verbal, exista multe metode non-verbale prin care individul poate sa-si impuna statutul financiar. Una din cele mai raspandite metode de acest fel este tehnica “atotplatitorului”. Atotplatitorul este tipul individului care insista mereu sa plateasca consumatia altora cand e vorba de servicii solicitate in comun. Daca iese la o cafenea sau un restaurant cu prietenii sau partenerul, se va asigura ca nota de plata ii este inmanata personal, si o va plati cu orice pret. Chiar daca situatii de acest gen pot avea urmari oarecum jenante pentru ceilalti, un atotplatitor are slabe sanse de a crea disconfort de amploare de unul singur, actiunea lui fiind des interpretata drept generoasa, amabila sau in unele contexte, un gest firesc de bun simt. In consecinta, pentru ca situatia sa fie de-a dreptul inspaimantator de inconfortabila va fi nevoie de doi sau mai multi atotplatitori. Cu cat numarul de atotplatitori este mai mare intr-o situatie data, cu atat disconfortul este mai resimtit.

Pentru a intelege mai bine fenomenul, sa analizam urmatoarea situatie:

Doi atotplatitori, sa le zicem A si B, se afla la aceeasi masa la un restaurant cand vine chelnerul cu nota de plata. Atotplatitorul A indinde mana inspre chelner, sugerandu-i acestuia sa-i inmaneze nota de plata. Cand vede nota in mana lui A, atotplatitorul B este brusc apucat de un sentiment de neliniste si frustrare.
B intervine politicos: “Da-mi mie nota, te rog.”
Atotplatitorul A, simtindu-se amenintat, retaliaza: “Nu e nicio problema, ma ocup eu!”
B nu se lasa usor invins: “Dar insist, rezolv eu, nu-ti fa griji.”
A isi pastreaza avantajul spunand: “Serios, eu te-am invitat. Stai linistit”
B observa ca mingea e in terenul lui A, si intervine cu un atac curajos, incercand sa smulga nota de plata din mainile lui A.
Acum lupta e cat se poate de incrancenata, si jena celorlalti se vede de la o posta. Confuzia si stanjeneala resimtite fac victimele manifeste comportamente bizare. Unii isi pleaca in rusine capetele, altii se uita in directii opuse, altii isi dau incontrolabil ochii peste cap, dar toti se gandesc la acelasi lucru: sa scape cat mai repede. O data cu cresterea duratei de lupta, creste si intensitatea disconfortului inocentilor spectatori.

Ca orice situatie de conflict intre eroi, lupta poate nu poate dura o vesnicie, si in final, unul dintre barvii cavaleri va fi zdrobit sub bolovanul imens de jena pe care l-a creat, si va capitula rusinos. Indiferent care este invingatorul, orice placere precendenta fi stearsa instantaneu, lasand in urma o balta mare si vascoasa de disconfort, jena si rusine.

Asadar, invata rolul atotplatitorului, cauta un partener, si impreuna veti propaga eroic disconfortul in lume.

No related posts.

De-a lungul timpului, si omul si-a orientat eforturile si actiunile inovatoare mai intai spre usurarea accesului la hrana, prin inventarea diferitelor unelte, iar apoi spre diversificarea acesteia prin descoperirea a noi si noi produse comestibile si perfectionarea procedeelor de preparare a acestora. Apoi, dupa ce problemele accesului si calitatii hranei au fost in mare parte eliminate, omul a ridicat nutritia intr-o sfera si mai inalta: mancarea a devenit sursa de placere, si chiar indicator al statutului socio-economic si cultural in unele cazuri. Astazi, pentru mare parte din populatie, actiunea de a manca este fireasca, placuta si confortabila. Fiind o activitate atat de naturala si omniprezenta in viata oricui, desigur ca ea prezinta si un imens potential de a crea disconfort! Si, deoarece vei invata sa actionezi in sfere gastronomice inalte si elevate, nu te vom incuraja deloc sa-l agresezi pe cel ce mananca, fizic sau verbal, prin gesturi sau cuvinte nepotrivite la masa. O vei face mai subtil,si iti garantam, mult mai eficient! Iata cum:

Cel mai la indemana context in care poti actiona este acasa la tine. Asa cum am mai mentionat, cel ce te viziteaza este deja incarcat cu o oarecare doza de disconfort, ceea ce, spre avantajul tau, ii va ingreuna reactiile in momentul in care vei insista sa-l “servesti cu ceva”. Nu ma refer aici la biscuiti, napolitane sau alune, desi daca insisti suficient si in cuvinte potrivite (”hai nu te sfii, ce ti-e rusine, serveste, serveste o aluna”) vei avea ocazia si in acest caz sa admiri gesturi stangace, timide si nesigure, si o figura ce vadeste jena si disconfort.

Daca urmaresti un efect si mai intens asupra celuilalt, insista sa-l hranesti. Supa, o ciorba, o friptura pe care mama/prietena ta tocmai o pregateau, un desert cu nume dubios, toate invitatiile de acest fel sunt garantate sa darame orice urma de adaptare pe care celalalt incepe sa o afiseze fata de conditia de “musafir”. Cu gesturi marunte si in cuvinte putine, soptite sfios, acesta va incerca prin orice mijloc sa se sustraga, invocand o progamare, o alta intalnire, ore tarzii sau urgente de orice fel. Prea tarziu pentru el, desigur, caci le va rosti in timp ce-l vei trage de mana spre bucatarie/sufragerie, si pana cand isi va fi terminat monologul deja prima lingura de mancare ii va aburi farfuria. Nu intreba niciodata inainte sa-l servesti daca mananca respectivul aliment, daca are alergii, sau pur si simplu nu-i place. Si nici nu-l lasa sa-si puna singur. Umple-i farfuria pana la refuz! Astfel, vei avea oportunitatea la sfarsit sa-i mai servesti o portie de jena fie “certandu-l” ca nu a mancat tot, (oare nu i-a placut?), fie mai punandu-i putin, ca doar a terminat din farfurie.

Mai mult, a efectua gestul de a-i umple celuilalt farfuria te indreptateste sa speri ca acesta va remarca belsugul si bunastarea ce caracterizeaza gospodaria ta, si de asemenea generozitatea de care dai dovada. Asadar, nu ezita, si fa-l cu incredere si putin ostentativ de fiecare data!

Daca te afli in vizita si intalnesti un astfel de comportament, nu te descuraja, nu inseamna ca ai pierdut cursa disconfortului! Poti lupta si tu cu aceleasi arme, refuzand pe motiv ca “si tu ai mancare acasa”. Cuvinte simple, vor fi o lovitura grea pentru gazda care isi va simti statutul socio-economic amenintat de al tau, dar mai ales pentru ceilalti care vor beneficia de replici jenante si atitudini nepotrivite din ambele parti.

Latura culturala a disconfortului in alimentatie poate fi exploatata cel mai bine in prezenta unui strain sau a cuiva venit din alta regiune a tarii. Nefericita victima nici nu va avea bine timp sa se spele pe maini, pana cand tu ii vei insira pe masa toate alimentele “traditionale” la care te poti gandi. De la branzeturi si mezeluri pana la mamaliga, sarmale sau ciorba de burta, trebuie sa insisti sa guste din toate, sa le adore, sa le laude si sa manance tot din farfurie. Nu te opri pana cand toti cei patru pasi spre disconfortul total nu au fost indepliniti! Cere detalii despre senzatii, gusturi, asemanari cu alte produse, explica procedeele de preparare sau istoria alimentelor. Fii sigur, orice vei adauga la situatia deja jenanta pentru celalalt nu va face decat sa-i ingreuneze fiecare inghititura,destul de dificila chiar si asa.

In astfel de situatii, pentru un rezultat maxim, este recomandabil sa nu servesti niciodata pe durata vizitei celuilalt alimente pe care acesta le-ar fi putut intalni inainte si consuma fara retineri. Pentru o nota de exotism si rafinament gastronomic si cultural, incearca sa gasesti felui de mancare cu denumiri care nu sugereaza deloc neavizatului ce va urma sa ingurgiteze si vorbeste-i laudativ despre ele cu cateva ore inainte de masa, fara a-i oferi vreun indiciu. Vei vedea in ochii sai un licar de frica si o privire abatuta, resemnata si sincer ingrijorata. Orele ii vor trece greu, senzatia de neplacere se va accentua, va sta in baie exagerat de mult inainte de masa cautand o iesire (sub pretextul ca se spala pe maini), iar in momentul in care se va aseja pe scaun la masa disconfortul ajuns in punctul culminant il va face sa-si piarda orice urma de pofta de mancare si sa-si doreasca doar sa fuga de acolo. Cauta cele mai “deosebite” retete traditionale pentru toate mesele zilei, si fii sigur ca de fiecare data, la amintirea acelei vizite, musafirilor li se va insinua un usor sentiment de greata, neplacere si disconfort.

Asa-i ca e usor? Paseste acum curajos in bucatarie, cauta ceva ciudat de mancare, si invita un prieten la tine!

Pofta buna!

No related posts.

Ne-ar fi placut si mai mult daca am fi fost contactati de cei de la Libertatea inainte de publicarea articolului, pentru a putea explica mai bine contextul in care acesta trebuie incadrat.

Aici gasiti articolul nostru, si aici pe cel din Libertatea.

Related posts:

1. Inconfortabil.ro s-a schimbat
2. Cum să trăieşti intr-o ţară de rahat
3. Atotplătitorul

Apogeul vietii inconfortabile este sa traiesti intr-o lume de rahat. Dar hai sa nu mergem atat de departe deocamdata. O treaba ceva mai simpla este sa inveti sa traiesti intr-o tara de rahat.
Facand o explorare rapida pe Google ca sa vad cum stam la acest capitol, am descoperit ca rahatul ocupa un loc important in viata noastra. Cautarea Romania + rahat a dus la 801.000 rezultate de cautare, in timp ce Romania + zambet, spre exemplu, a dus la mult mai putine, 688.000 rezultate.
Despre rahat mai aflam din Wikipedia ca a fost introdus in Romania in secolul XVIII, „intai prin intermediul Fanariotilor, negustorilor din Levant si Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru balciurile si targurile muntene de secol XVIII-XIX”. Nici macar la asta nu am fost originali, ceea ce este, evident, de rahat. Mai aflam ca „traditional, in Romania si in spatiul balcanic, rahatul se serveste dupa cafea, impreuna cu un pahar de apa rece. Aceasta traditie este insa din ce in ce mai rara, rahatul fiind astazi servit de unul singur [...]” (Wikipedia).

Tara de rahat este compusa din lucruri de rahat, iar ca sa iti faci tara de rahat ai cel putin doua solutii: sa te uiti doar la lucrurile de rahat, ignorand restul sau sa faci lucruri de rahat. Arta vietii in tara de rahat are mai multi pasi:

a. Perioada de ingurgitare – cand ii auzi pe ceilalti vorbind de … politicieni de rahat, fotbalisti de rahat, blocuri de rahat, troleibuze de rahat, oameni de rahat, intotdeauna prin comparatie cu restul lumii care nu e de rahat. Si apoi afli ca tu esti de rahat, pentru ca esti inconjurat de lucruri de rahat si de oameni pe care ii faci si care te fac la randul lor sa te simti de rahat.

b. Perioada de digerare … cand observi cu precadere aceste lucruri. Spre exemplu, daca e o zi foarte frumoasa afara iti vei spune „ce frumoasa este aceasta zi, in ciuda faptului ca traim intr-o tara de rahat”. Toate lucrurile care nu sunt de rahat trebuie ignorate, pentru ca sunt lucruri de rahat in jur care merita cu adevarat atentie, precum: blocuri de rahat, scoli de rahat, magazine de rahat, oameni de rahat sau rahat de caine pe trotuar. Ele trebuie contemplate si etichetate ca fiind astfel din cauza ca sunt romanesti.

c. Perioada de improscare … atunci cand toata atitudinea ta devine de rahat si te metabolizezi intr-un guru pentru ceilalti in arta vederii rahatului si a improscarii cu rahat. Devii un adevarat propovaduitor. Spre exemplu, daca te duci in alta tara, ii faci pe ceilalti sa te vada ca un om de rahat venind dintr-o tara de rahat. La inceput ei nu vor vedea asta, dar daca insisti, atunci lucrurile vor fi in scurta vreme remediate. Cu atat mai mult misiunea ta e mai importanta daca esti politician sau om de presa.

Orice lucru pe care il vezi trebuie sa iti aminteasca de rahat si de faptul ca acest rahat este romanesc si desigur, asta iti scuza orice si te face mai bun decat toti.

Nu vom consuma tot acest subiect de rahat acum pentru ca fara el avem destul de putine subiecte de discutat noi romanii si a vorbi de tara noastra de rahat este un bun prilej de a fi impreuna si a ne simti de rahat. Asta in ciuda tendintelor moderne de a servi rahatul de unul singur (Wikipedia).

Pana data viitoare va las cu urarea calduroasa „asta numai la noi se poate intampla”.

Andrei.

Related posts:

1. Inconfortabil in presă
2. Scandalizează-te într-o cafenea!
3. Conversează într-o discotecă!