Expresia: “(a se afla) într-o muratură/saramură”

Pe asta de unde-ai scos-o?

De la fraza “to be in a pickle”, care, evident chiar şi pentru cei mai puţin înzestraţi, este o referire la lichidul obţinut din saramură cu oţet, care se foloseşte pentru conservarea alimentelor, şi la imaginea unei încercări de a evada dintr-un astfel de lichid. Fraza era cunoscută în Olanda încă de la 1561, “in de pekel zitten” însemnând fix ceea ce crezi, şi anume a te afla în acel lichid. Expresia este folosită chiar şi de Shakespeare, în piesa Furtuna, în 1611, deci avem în mod cert de-a face cu o expresie puternică, inteligentă, mustind de oţet şi cultură.

De ce aş folosi-o?

Ei bine, să ne imaginăm următoarea situaţie: ca un mic urban, probabil şi corporatist care te afli citind acest site, probabil te vei afla în cursul acestei săptămâni cel puţin o dată într-o şedinţă abundând de expresii anglo-saxone, plină de dead-line-uri, cel puţin un brainsorming, vreo două planning-uri şi nişte SWOT analysis, nu? Iar tu, la mometul în care va trebui să vorbeşti puţin şi despre task-urile tale, sigur te vei simţi nepregătit deoarece, aşa cum am stabilit, stai şi citeşti prostii pe net. Această nouă expresie va fi scăparea ta, căci după ce vei fi rostit senin fraza “Păi ştiţi, sunt cam într-o saramură aici…”, nimeni nu se va mai concentra pe ce anume urmează să inventezi. Ce poate fi mai nepotrivit în acel context decât o murătură simplă din popor? Privirile circumspecte ale celor din jur îţi vor oferi posibilitatea oricărei scuze, care va fi acceptată pe motiv că “aşa e el, un ciudat” şi, mai mult,te vei distanţa astfel şi de imaginea colectivului devenind un personaj distinct, tipul ala cu personalitate.

Expresia: “du-te fierbe-ţi capul” (sau mai recentele “du-te joacă-te în trafic” sau “mănâncă căcat şi mori”)

Ce prostie mai e şi asta?

Este o insultă, vine din englezescul “go an boil your head” (”go play in the traffic” sau mai noul “eat shit and die”), şi este o trimitere la a-ţi face singur ceva rău. Se poate ca originile ei să se afle în obiceiurile societăţilor din Pacificul de Sud, unde mâncarea gătită era considerată “noa”, adica ceva opus sacrului, iar capul era considerat, de ce oare?, cea mai sacră parte a corpului uman. Din acest motiv,şi poate şi pentru a nu-i îndobitoci, aceste populaţii nu-şi loveau copiii peste cap şi nu se atingeau pe păr (deşi, din nou, poate şi din motive de igienă sau scârbă). Astfel, combinaţia devine un soi de înjurătură supremă. Primele consemnări nu susţin această teorie, ci se referă la îndemn doar ca la o invitaţie la a nu fi prost. Expresia apare într+o satiră la adresa serviciilor secrete britanice în 1933, iar în SUA apare în 1935, când un ziar draguţ şi-a exprimat opinia sugerând celor criticaţi “urcaţi-vă într-un copac. fierbeţi-vă capul”.

N-aş putea să zic aşa o prostie

Greşeşti, ai putea şi o vei face. Des. Cam de fiecare dată când vei vrea să insulţi pe cineva fără confruntarea şi jena de după, pentru că imediat ce ai spus-o vei zâmbi cult şi-i vei explica ce ţi-am zis si eu mai sus, chiar daca se poate să nici nu fie adevărat. Te vei scoate cu un “eh, ziceam şi eu aşa, mi-am amintit de nişte triburi” condescendent, pentru că noi occidentalii nu ne coborâm la mintea lor, hî hî hî.

No related posts.

Related posts:

1. Roagă un prieten să te SPELE PE CAP.
2. Cum să te apuci de fumat în 5 paşi simpli
3. Spune “Nu Ştiu” fumatului

Pasul 1. Rădăcina problemei.

Pentru a începe să fumezi serios şi consecvent nu e destul să-ţi propui asta. Ai văzut pe pielea ta că autosugestia nu face decât să-ţi inducă un entuziasm trecător **(să fută meciu). Primul pas spre noua ta viaţă de fumător înseamnă recunoaşterea şi acceptarea problemei. După ce eşti în stare sa-ţi spui fără ruşine sau vinovăţie “sunt nefumător”, va fi nevoie să afli cauza principală a problemei **(bă, de ce-oi fi io nefumător. ceva tre` să fie greşit la mine). Această parte este va fi probabil cea mai dificilă pentru că s-ar putea, în meditaţia ta, să-ţi aminteşti unele întâmplări neplăcute din copilărie. Poate ai trăit anumite experienţe neortodoxe care implicau preotul comunal şi nişte ţigări stinse în locuri mai… speciale, ca să zic aşa **(în cap). Sau poate ai prins-o pe mama în pat cu vecinul de la trei care mereu duhnea a fum de ţigară. Poate învăţătoarea şi-a suflat fum în nas pentru că n-ai reuşit să-l scrii corect pe “2″. Oricât de neplăcută va fi amintirea pe care o vei descoperi, e absolut necesară pentru a putea merge mai departe spre o viaţă mai frumoasă plină de cerculeţe din fum. La momentul respectiv, pentru că erai doar un copil, ai creat, pentru propria-ţi siguranţă, o asociere negativă cu ţigările **(te-ai gândit: “ţigările-s de căcat”). Ai decis să te îndepărtezi de ţigări pentru că era singura posibilitate pe care o aveai la îndemână. Acum a venit momentul să iei o nouă decizie…

Pasul 2. Hotărăşte-te!

Decide clar, ferm, o data şi pentru totdeauna că vei deveni fumător şi încearcă pe cât posibil să eviţi orice gând negativ despre cât de greu ţi-ar fi. Notează-ţi pe o foaie de hârtie minim 10 motive pentru care vrei să te apuci de fumat şi repetă-le de minim 3 ori în fiecare seară înainte de culcare. Opreşte-te acum din citit şi notează-ţi-le.

….

Le-ai notat? Nu-ncerca să mă păcăleşti că dau cu pietre! Bun, trecem mai departe.

Pasul 3. Prietenii

Orice fumător serios are în jurul său alţi fumători. Dacă nu ai prieteni fumători ar fi cazul să-ţi găseşti. Ştiu, nu e niciodată uşor să-ţi faci prieteni noi dar crede-mă când îţi spun că nu vei rezista la început ca fumător de unul singur. Încearcă să socializezi cu colegii de la serviciu (facultate, grădiniţă, liceu, azil, de sub podul învecinat) în pauzele de ţigară **(bagă-te- seamă).  Fumătorii iubesc să stea la o vorbă cu alţi fumători în astfel de pauze. De asemenea (şi asta ştiu cât de urât sună), încearcă să te îndepărtezi de actualii prietenii nefumători, pentru că ei vor face orice ca să te tragă înapoi.

Pasul 4. Fumează

Să nu uităm totuşi că e cam dificil să fii fumător fără să chiar fumezi. Aici nu sunt prea multe de spus. Fumează, Fumează, Fumează! Nu te lăsa intimidat dacă nu-ţi place de la început aroma ţigărilor. Numai fumând cu ambiţie, hotărâre şi perseverenţă vei reuşi sa devii un fumător serios.

Pasul 5. Pachetul şi ziua

Ai trecut de toţi paşii de mai sus şi crezi că eşti fumător, hă? Există un singur mod de a afla: Fumezi cel puţin un pachet pe zi* de minim 30 de zile? Dacă da, felicitări, eşti fumător. Vei muri mai tânăr, mai sărac şi mai puturos.

Descarcă e-book-ul!

Pentru mai multe informaţii şi sfaturi descarcă e-book-ul “Cum să te apuci de fumat în 5 paşi simpli” (sau varianta pentru copii, “Cum să te apuci de fumat în 5 paşi simpli – pentru copii“) scris de Ionuţ şi editat de inconfortabil.ro.

*Aici nu sunt incluse pachetele de ţigări subţiri de genul Vogue, Slims, Kent Nanotek şamd.
** Astea sunt adăugate ulterior ca să pară toată povestea mai autentică, mai sinceră şi mai umană.

No related posts.

No related posts.

Putine lucruri iti pot oferi statisfactia pe care o ai in momentul in care vezi buzele celor din jur tuguindu-se cu colturile ridicate, deschizandu-se usor si lasand se se intrezareasca randuri albe de dinti golasi, expusi si vulnerabili, fortat amuzati, totul ca un spectacol de circ grotesc, jucat de prizonieri neputinciosi, supusi exigentelor tale tiranice in materie de umor. Acum, probabil te gandesti ca e nevoie de un efort considerabil pentru a obtine acest deliciu al rictusului fortat, de avalanse de glume proaste, bancuri rasuflate, sau replici fortate brutal spre dimensiunea erotic-pornografica. Asa si este, pentru un regal de chin umoristic, trebuie ca subiectii sa fie prizonierii unei situatii imbibate cu aroma pregnanta si constanta a lui “mori de ras, te spargi, asa-i?”.

Cel mai laindemana mijloc pentru realizarea unei astfel de scene mai mult decat deranjante este supunerea prietenilor, in prezenta ta, la vizionarea de mici videoclipuri, scurte filmulete sau chiar episoade intregi din seriale de comedie. Elementul cheie in aceasta compozitie agonizanta nu este nicidecum obiectul vizualizat; acesta poate fi un material cat de cat amuzant, ceea ce va prelungi durata rasului sau cel putin a zambetelor veridice. Iti recomand insa pasul apasat direct pe miezul penibilului, ce consta expunerea ca fiind teribil de amuzanta a oricarei scene cu animale “haioase” sau in care unul sau mai multi oameni ridica vocea, se maimutaresc sau cad in fund.  Ceea ce aduce cu adevarat disconfortul si rusinea in orice situatie de acest gen este prezenta ta stridenta, manifesta, avida de reactii zgomotoase. Nu te multumi cu un zambet discret in coltul gurii privitorului crispat, nici cu o verbalizare timida a amuzamentului resimtit printre suspine si groaza, ci, cu un ranjet larg si o privire intensa, incearca sfredelesti pana in strafundurile jenei si disconfortului pentru rictusul suprem.

Pe parcursul intregii vizionari fixeaza-ti subiectul cu privirea pentru ca acesta sa simta presiunea de a se ridica la inaltimea asteptarilor tale umoristice. Cand simti ca privitorul nu mai poate suporta durerosul spectacol, asigura-l ca “imediat urmeaza partea cea mai tare, o sa mori de ras”. Astfel, el va lua la cunostinta nu doar faptul ca inca mai are de patimit, dar se va intreba in continuu despre momentul in care, cu ultimele puteri ramase, va trebui sa se schimonoseasca pentru a face fata acelui “mori de ras”. Asezoneaza-ti toate remarcile cu superlative construite stangaci, preferabil prin abuzarea exasperanta a omniprezentului “mega”, si victoria finala iti va apartine! Opera ta de arta pe fata inocentei victime va face sa paleasca pana si rezultatul unei crize severe de botulism! Flicitari, esti mega-tare!

No related posts.

In consecinta, data viitoare cand tu si partenerul va aflati intr-o situatie sociala, nu uitati sa va exprimati clar si zgomotos iubirea, sarutandu-va lung si grotesc sub nasul publicului. Pleoscaitul limbilor, umezeala barbiilor cu dare de saliva si mormaitul intens vor amplifica semnificativ disconfortul si groaza spectatorilor. Pentru a mulge pana la epuizare jena celor din jur, foloseste urmatoarea tehnica de vizualizare: Inchipuie-ti ca esti nemancat de o saptamana, iar limba partenerului este o pulpa de pui delicioasa proaspat scoasa din cuptor.

Cateva sfaturi practice:

1. Este foarte important momentul ales, cel mai dezirabil fiind sa-i plantezi partenerului un sarut atunci cand e angajat intr-o conversatie cu una dintre victime, intrerupand brusc discutia si transformand situatia intr-un teatru nemaipomenit al jenei. In acest caz, dupa ce sarutul a luat sfarsit vei observa privirile paralizate, confuze si inspaimantate ale interlocutorilor. Spre bucuria ta, momentul inconfortabil nu se va termina aici, prelungindu-se pe o perioada nedeterminata.

2. In timp ce va sarutati, priveste-l fix in ochi pe unul dintre interlocutori. Pielea acestuia se va inrosi instantaneu, va incepe sa transpire incontrolabil si va tremura ingrozit.

Asadar, experimenteaza cat mai mult cu tehnica sarutului in public pana gasesti varianta cea mai potrivita pentru tine!
Bafta!

Related posts:

1. Rupe Tăcerea

Deseori misterul, a carui simpla existenta implica entuziasmul unei posibile dezlegari eroice, pune automat purtatorii acestuia sub lumina curiozitatii. In consecinta, multi s-au bucurat de acesta, manipulandu-l si folosindu-l in scopul de a castiga atentia interlocutorilor. Bineinteles aceste tentative au dat nastere unor contexte sociale nelipsite de izul dulce al disconfortului.

In cele ce urmeaza voi descrie cateva metode prin care poti crea negresit situatii sociale deosebit de jenante invaluindu-te in mister.

Metoda I – Secretul in Public

Aceasta metoda implica expunerea existentei secretului unui grup restrans, intr-un grup mai mare de indivizi. Spre exemplu, daca te afli in compania mai multor cunoscuti si imparti un secret cu doar unul dintre acestia, asigura-te ca restul sunt perfect constienti de legatura voastra unica oferita de confidentialitatea pastrarii acestei taine. Asadar, alege un moment la care sa intrerupi conversatia, introducand cu finete si subtilitate presupozitii despre existenta secretului. Foloseste preponderent cuvinte si expresii care denota ambiguul. Cateva exemple: “Mai tarziu mergem… acolo?” sau “Iti amintesti ce a zis… stii tu cine?” sau “Nu uita mi-ai promis… aia”. Pentru da o nota dramatica interventiei nu uita sa adaugi pauzele de suspensie in care sa ii zambesti discret interlocutorului, subliniand dosnicia secretului impartit si caracterul ezoteric al relatiei voastre. In acest moment se va lasa o tacere grava si disconfortul isi va face brusc aparitia. Chiar daca spectatorii vor resimti o doza semnificativa de stanjeneala, cea mai mare bucata din bolovanul de jena pe care l-ai aruncat va izbi din plin interlocutorul nevinovat, imobilizandu-l instantaneu. Aflata intr-o situatie extrem de delicata, victmei tale i se vor ivi urmatoarele posibilitati:

1. Sa iti faca pe plac raspunzandu-ti la solicitare, sau prelungind putin dialogul jenant care a luat nastere. In acest caz, raspunsul va fi dat pe un ton scazut, printr-un mormait stanjenit, dupa care interlocutorul va schimba imediat subiectul adresandu-se intregului grup.
Exemplu:
Tu: “Te mai intalnesti maine cu… stii tu cine?”
Victima jenata: “Mda. Cine are o tigara?”

2. Victima va ignora invitatia la micul tau dans al disconfortului, schimband subiectul fara sa-ti raspunda. In acest caz, interpreteaza situatia ca si cum interlocutorul nu te-ar fi auzit, priveste-l in ochi si repeta-ti solicitarea.

3. Victima va spune o gluma (nu conteaza cat de proasta) pentru a destinde situatia si a arunca bolovanul jenei cat mai repede si cat mai departe in trecut.
Exemplu:
Tu: “Iti amintesti cand mi-ai promis… chestia aia?”
Interlocutorul frustrat: “Stii bine ca am alzheimer’s. ha-ha (ranjet sticlos si rusinat)”

Metoda II – Indicii rusinoase

Spre deosebire de prima metoda, aceasta din urma nu vizeaza in mod special disconfortul unui singur interlocutor, ci al intregului grup. Pentru a te autoportretiza ca individ profund si misterios evidentiaza din nou existenta unui secret, dar de aceasta data ofera cateva indicii pentru crea putina intriga. Daca ai noroc, si interlocutorii au o toleranta ridicata la disconfort vor dori sa afle mai multe. In acest caz, dupa ce ti se adreseaza prima intrebare, reteaz-o nemilos si exprima foarte clar faptul ca iti simti intimitatea amenintata, iar intrebarea este o tentativa de invaziune inacceptabila.
De exemplu, sa zicem ca taina in cauza este faptul ca un unchi de-al tau a murit si ti-a lasat mostenire o garsoniera. (Atentie! este preferabil ca secretul sa fie cat mai putin important, dar nici atat de nesemnificativ incat toata parada sa para complet ridicola). Mormaie ingandurat:
“…hmm… chestia aia pe care am primit-o…. nu stiu…”.
Acum interlocutorii incep sa devina curiosi:
ei: “Poftim ?”
tu: “Nimic, ma gandeam la ceva.”
ei: “La ce anume?”
tu: “Nimic important… e o chestie pe care am primit-o”
ei: “Ce chestie?”
tu: “Nu conteaza. N-are importanta”
Acum situatia incepe sa devina destul de jenanta. Este evident pentru fiecare participant faptul ca vrei sa comunici ceva, deoarece mormaitul si ganditul nu sunt niciodata echivalente. Este de asemenea evident faptul ca nu esti dispus sa dezvalui prea multe despre acea scurta “cugetare”. Asadar, concluzia fireasca pe care o va trage fiecare este fie ca vrei sa fii tras de limba (actiune absolut jenanta pentru oricine), fie ca ai vrut doar anunti existenta unui secret. Disconfortul este deja destul de ridicat, dar daca ai putin noroc va creste sub forma unui ciclu infernal de sintagme de genul “Hai acuma, spune.”, “Off, de ce nu vrei sa zici?” samd. Nu ceda in fata solicitarilor care ti se ivesc. Cu cat mai mult dureaza acest ciclu, si cu cat mai mult rezisti in fata provocarii de a-ti dezvalui secretul, cu atat gravitata secretului va vrea sa para si mai mare, deci situatia va deveni si mai inconfortabila. Cand ti se va face mila de bietii interlocutori obositi si frustrati, vei putea pune capat groazei elucidand misterul si aratand ca e mult mai putin semnificativ decat parea. Bineinteles poti opta pentru confidentialitate vesnica, refuzand cu incapatanare sa dezvalui cele ascunse. In acest caz, la un moment dat interlocutorii extenuati vor abandona spectacolul printr-o plecaciune stanjenita si deranjata.

In concluzie, foloseste curajos metodele invatate azi si cu ajutorul tau, lumea va deveni un loc putin mai jenant.

Related posts:

1. Confesiuni Jenante

Disconfortul, in acest caz nu se datoreaza in mod direct hainelor purtate, ci mai degraba intentiei evidente de impunere a statutului socio-monetar. Aceasta se realizeaza prin purtarea pieselor de vestimentatie de pe care sigla producatorului sa izbeasca cat mai puternic campul vizual al spectatorilor. Asadar, pentru disconfort ridicat, sunt preferabile sigle cat mai mari si mai lucioase, care sa capteze cat mai usor atentia.

Pentru a-ti veni in ajutor, inconfortabil.ro a creat un nou brand vestimentar numit “DOLCE & VERSUCCI“. In urma unei analize atente si riguroase a pietei de imbracaminte si incaltaminte, am concluzionat ca numele ales este cel mai potrivit deoarece combina gratios numele a trei brand-uri deja consacrate: Dolce & Gabana, Versace si Gucci. Pentru ca disconfortul creat sa fie pe masura, am decis ca pretul produselor D&V sa fie suma preturilor produselor celor trei companii. Asadar, daca un tricou Versace consta 800Euro, unul D&G, 900Euro si unul Gucci 1000Euro, un tricou DOLCE & VERSUCCI va costa nu mai putin de 2700Euro. Purtand produsele noastre, interlocutorii tai vor trai stari nemaintalnite de jena si stanjeneala in preajma ta.

In cele ce urmeaza vom prezenta doar cateva din piesele din colectia “DOLCE & VERSUCCI 2008-2009 Iarna-Primavara“.

Piesa #1: Bluza Sport D&V

Pret: 4.899 EURO + TVA (mai mult decat si-ar permite 99.8% din populatie)

Piesa #2: Tricou “Disco” D&V

Pret: 3.705 EURO + TVA (Aprox. salariul mediu NET pe economie pe un an)

Piesa #3: Poseta D&V

Pret: 27.339 EURO + TVA (Aprox 4 Dacii Logan)

Piesa #4: Pantofi D&V

Pret: 8999 EURO + TVA (Chiria pe aprox 3 ani intr-o garsoniera decenta)

Piesele D&V sunt produse manual in Londra, brodate cu aur in interior si pot fi procurate doar prin comanda telefonica sau de la salonul de prezentare din Bucuresti, strada Florilor nr 6.

No related posts.

Cea mai des intalnita interpretare in acest sens este atunci cand obiectul invitatiei este perceput drept cel dorit, si nu experienta traita impreuna. Spre exemplu, invitatia amintita mai sus, “Ce-ai zice sa mergem la un film?”, poate avea interpretarea “interlocutorul vrea sa vada un film”, in locul interpretatii clasice “interlocutorul vrea sa vedem un film IMPREUNA”. Nerealizarea dorintei victimei, aceea de a vedea un film, este perceputa drept problema adresata celuilalt pentru rezolvare. El va oferi o solutie, ca de exemplu “Daca vrei sa vezi un film, ai putea sa mergi la cinematograful din centru. Am auzit ca azi ruleaza un film foarte bun.”.

In continuare voi ilustra cateva metode concrete de a reinterpreta o invitatie si de a crea momente apoteotice de disconfort, jena si stanjeneala.

I. “Ce zici de o cafea?”
Raspunsuri posibile:
1. “Daca vrei sa bei o cafea buna, am auzit ca s-a deschis o cafenea noua in centru. Ai putea sa mergi acolo.”
2. “Vrei sa bei o cafea? Super! Si [numele unui individ insuportabil aici] mi-a spus ca vrea sa bea o cafea. Ati putea sa mergeti impreuna!”
3. “Daca vrei cafea buna, hai pe la mine. Am primit cateva cutii de cafea excelenta. As putea sa-ti dau si tie una.”

II. “Ai vrea sa mergem vara asta in Turcia?”
In acest caz da un raspuns evaziv, de genul “nu stiu inca” sau “trebuie sa ma mai gandesc”, si peste un timp spune una din urmatoarele:
1. “Mai vrei sa mergi in Turcia? Stiu pe cineva care si-a luat bilete ieftine de avion de pe net.”
2. “Mai tii minte cand mi-ai spus ca vrei sa mergi in Turcia? Zilele trecute mi-a spus si [acelasi individ enervant aici] ca ar vrea sa mearga acolo. Sa-l rog sa-ti ia si tie bilet?”

III. “Mi-a spus un prieten ca sunt doua locuri libere la un internship in Suedia. Vrei sa mergem impreuna?”
Din nou, raspunde evaziv initial, si dupa o perioada spune “Mai vrei sa emigrezi in Suedia?”

Aceasta strategie, aplicata la momentul potrivit, va lovi puternic victima izbind-o dureros de stanca rigida a disconfortului.

Related posts:

1. Conversează într-o discotecă!
2. Confesiuni Jenante

Pentru majoritatea, indurarea acestor momente poate fi o experienta groaznic de dureroasa, ei dovedindu-se extrem de ingeniosi si capabili in incercarea de deraiere a disconfortului creat. De-a lungul timpului, omul a inventat tot felul de mecanisme pentru a se proteja de linistea inconfortabila. Astfel, in momentele infricosatoare de tacere, unii isi vor verifica mesajele de pe telefonul mobil, altii vor parasi locatia sub pretextul ca trebuie sa dea un telefon (chiar daca apelul va fi catre servicii clienti), altii vor merge la toaleta cu toate ca natura nu-i cheama, altii vor lua pe cel mai laindemana ziar (chiar daca e libertatea) si isi vor cufunda privirea printre randurile acestuia, s.a.m.d. Cu toate ca aceste tentative incearca subtil sa ascunda si sa minimalizeze disconfortul, vocea interioara a fiecarui participant ii repeta zgomotos acestuia un singur lucru: “SPUNE CEVA!”.

Daca esti mereu insetat de dulcele nectar al jenei, un banal moment de liniste inconfortabila nu-ti va aduce nici pe departe satisfactia cautata. Asadar, pentru a duce lucrurile la urmatorul nivel, va trebui sa rupi tacerea, imbogatind si rafinand disconfortul deja prezent! Daca orice tentativa de a tulbura linistea ti se pare un pas inapoi, te inseli amarnic! Urmatoarea tehnica va garanta o crestere semnificativa a disconfortului existent, si o amplificare remarcabila a nivelului stanjeneala si rusine al interlocutorilor tai.

Tehnica e foarte simpla, si necesita un singur lucru: aruncarea responsabilitatii. Alege un interlocutor, priveste-l lung in ochi, si ataca-l cu o sintagma de genul “Tu nu spui nimic?” sau “Mai zi si tu ceva!”. Acum, toti ochii sunt atintiti pe victima nevinovata. Observa dilatarea instantanee a pupilelor, privirea nedumerita, respiratia alerta, obrajii rosii si transpiratia nefiresc de fluida, de fantana arteziana. Acestea sunt adevaratele semne ale jenei, si bietul interlocutor traieste clipe intense de disconfort. Evident, inainte de solicitarea ta, victima se gandea la acelasi lucru, la ce sa spuna. Faptul ca a ramas paralizat in fata disconfortului precum un biet caine orbit de farurile unei masini nu-l inspira, ci dimpotriva, stanjeneste si mai mult, facandu-l sa-si doreasca disparitia. Dupa ce-si va recapata cu greu luciditatea, iti va raspunde cu o privire nervoasa, printre dintii inclestati: “Ce sa spun?”.

Acum misiunea e indeplinita, si te poti odihni implinit. Felicitari!

Related posts:

1. Conversează într-o discotecă!
2. Intrebarea retorică
3. Confesiuni Jenante

Injosirea in fata celorlalti este imediat apreciata ca sinceritate, in ciuda disconfortului pe care il produce aceasta “expozitie de chiloti murdari”. Iar daca nu ai nimic sa iti reprosezi nu esti de gasca, nu vrei sa iti recunosti limitele sau nu vrei sa inveti. Ei bine, iata cateva limite si neajunsuri de care te poti simti frustrat: nu poti zbura fara un aparat aditional conceput special pentru acest scop, nu poti transmite mesaje prin telepatie si nu poti sa citesti gandurile altora. Astea sunt intr-adevar limite. In ce priveste lucrurile care iti lipsesc, acestea sunt cuprinse in multimea tuturor lucrurilor pe care nu le ai, dar ti le poti imagina. Spre bucuria ta, posibilitatile disconfortului sunt infinite, chiar si atunci cand ai multe lucruri deja, pentru ca nu poti sa le ai pe toate. De exemplu daca esti sanatos, nu te poti bucura de cumulul de avantaje pe care starea de boala le aduce. Apoi mai sunt si lucrurile pe care nu le ai, dar le-ai avut.
Te poti motiva si iti poti motiva prietenii aducand mereu aminte ca lipseste ceva. In acelasi timp va veti simti si inconfortabil. Efectul e cu atat mai puternic atunci cand mesajul e indirect. Adica nu ii spui “vezi ca iti lipseste talentul la desen”, ii spui “vad ca uneori totusi reusesti sa exprimi ceva prin desen” sau ii spui “ori eu nu m-am exprimat corect, ori tu nu esti prea inteligent, dar eu sigur m-am exprimat corect”.

Related posts:

1. Furnizorul de Bancuri

Astfel, poti ajunge sa ocupi mult ravnita pozitie de “glumetul gastii”, “farsorul grupului”, sau chiar pe aceea a “aluia care zice bancuri”. Desigur ca in spatele acestor titluri ai invatat deja sa intrezaresti potentialul de a crea disconfort, si desi toate trei pot fi exploatate la potential maxim de catre profesionisti, vom incepe cu un exercitiu in calitate de “furnizor de bancuri”.

Drumul pana la aceasta postura este mai mult sau mai putin lung, dar niciodata anevoios. Indiferent daca in grupul tau se afla deja sau nu o astfel de persoana, concurenta este usor de inlaturat: trebuie, pentru inceput, doar sa spui cat mai multe bancuri (asta iti va fi de folos si mai incolo, redundanta intervenind in ajutorul tau). Dupa un anumit punct, nu vei mai avea restrictii in privinta bancurilor: bune, proaste, scurte, lungi, emise fiind de tine automat vor starni aceeasi reactie de repulsie, plictis, blazare si jena din partea audientei (care dupa toate probabilitatile, rar te va mai asculta pana la sfarsit).

Pentru inceput, insa, pana iti formezi stilul, atitudinea si postura in care impartasesti un banc, ia aminte la cateva reguli simple, pe care le poti alterna dupa cum doresti:

1. Scuza-te inainte sa incepi sa spui un banc, lamentandu-te putin ca pentru a cere “mila” audientei si a-ti motiva posibilul si probabilul esec (”Mdaa… vreau sa va zic un banc, cel mai tare banc, da’ numai ca eu nu stiu sa zic bancuri…da el e super tare, da nu stiu sa le zic eu…”) insistand cel putin pana cand auzi primul “Da’ zi odata!”, acesta fiind un indicator clar ca disconfortul deja s-a instalat si orice ai face, doar il vei adanci. Cand folosesti aceasta metoda nu conteaza deloc ce banc vei spune. Poate daca e lung jena va fi mai profunda, dar principalii creatori de neplacere vor ramane intonatia placida, inflexiunile sfioase ale vocii si atitudinea inhibata. Daca nu vrei sa arati mila fata de cei din jur, insista si dupa ce l-ai spus asupra faptului ca nu a fost deloc deloc amuzant, din cauza ca tu nu stii sa spui bancuri, dar ca altfel ar fi fost teribil de nostim.

2. Fii excesiv de entuziast inainte sa spui un banc. Lauda-l, mentioneaza cat de genial e, cat de “tare”, cat ai ras la el, cat razi la el de fiecare data, cat rad toti cei care il aud de la tine, etc. Incepe sa razi grosolan inainte si in timp ce-l spui, si efectul va fi garantat. Aceasta metoda este mult amplificata de utilizarea unui banc cliseu, sau a unuia foarte generic (despre etnii, blonde, etc). Rusinea ce va sta sa explodeze din muschii faciali crispati celor din jur va fi mult amplificata de cunoasterea anterioara a glumei (si asa proasta, insist asupra alegerii!) si de perspectiva momentului final in care, pentru a nu sapa si mai adanc in groapa cu disconfort, vor trebui sa mimeze un ras grotesc pentru a-l egala (cat de cat) pe al tau. Mai razi putin si dupa ce toti si-au prezentat rictusul crispat, pentru efecte dramatice si rusine de proportii.

3. Roaga pe altcineva sa spuna bancul pe care te pregateai tu sa-l “servesti”, si fa-o in stil mare! Pentru realizarea acestui duet jenant, ai nevoie de inca o persoana care cunoaste bancul respectiv si careia nu-i este rusine de asta. Incepe ca de obicei cu un “Hai sa va zic un banc tare”, iar apoi paseaza mingea de rusine spre celalalt (”aaa…aah…zi-l tu mai”). “Pe care?”-ul firesc al interlocutorului va face deja sa incolteasca mugurii disconfortului, pe care ii vei putea deschide la maxim cu un “Ala bai cu <pe cal il cheama Cocos>, haa-ha-hah”. In acest moment cei de la masa traiesc o mica drama: vizibil deranjati de perspectiva de a auzi inca un banc, mirati de modul penibil in care ai dezvaluit gluma, jenati de faptul ca nu li se pare nimic amuzant si totodata oarecum sperand ca nu vor mai trebui sa auda tot bancul, vor trebui totusi sa asiste la o mica polemica intre tine si secundul tau in ale glumelor pe tema “de ce le-ai zis bai”. Deliciu anecdotic, merita incercat!

4. Mergi pana la capat, si incearca prin orice mijloace sa-ti asiguri pozitia de “responsabil cu bancurile” in grup. Ia-ti rolul cat se poate de in serios, si marcheaza fiecare intalnire cu prietenii prin serii inepuizabile de glume. Acesta este momentul in care prietena disconfortului, redundanta, iti ofera pretiosul ajutor! Incepe de cum va vedeti cu un “Salut, sa va zic unu’ tare pe care l-am auzit azi” (atentie!: deja trebuie se stie ca prin “unu’” te referi la un banc, si bancul pe cat posibil ar fi indicat sa nu fi fost auzit in acea zi, ci mai demult, si spus cu doua seri inainte aceluiasi grup). In timpul conversatiei, poti introduce din senin “apropo” de orice subiect un banc, dupa care vei domina restul serii amintindu-ti tot alte glume “apropo” de ceva din precedenta. Chiar daca toti de la masa deja isi vor fi concentrat atentia spre orice, absolut orice altceva, tu poti continua linistit: cate un hohot de ras, sau un ghiont de “asa-i bai ca e tare?” ii vor aduce din nou in nebuloasa de jena prin care plutesc rasete, Bula, tigani si culmi.

Bonus: cand faci cunostinta cu cineva, poti incepe prin a-i spune ultima anecdota auzita, mentionand neaparat ca tu esti “ala cu bancurile”. Apoi mai poti introduce inca vreo doua din specialitatile tale pentru a-ti consolida pozitia si a-ti asigura un loc de cinste pe lista celor pe care respectivul va prefera sa-i evite cu orice ocazie!

Oricare ar fi metodele preferate de tine, nu uita ca poti mereu sa combini si chiar sa dezvolti stiluri noi de a crea disconfort cu o simpla gluma!

Hai, zi-mi unu’ tare!

No related posts.

Situatia sta in felul urmator: sunteti intr-o situatie sociala cu persoane relativ necunoscute, intr-un mediu arid si plictisitor. Toata lumea e foarte atenta la ce zice ca sa faca o impresie cat mai buna. Evident, ca si persoana care cititi acest blog stiti ca aceasta reprezinta o oportunitate.

Exista o teorie care zice ca pentru om cea mai valoroasa posesie este numele propriu. Nu se stie cat este de adevarata, in orice caz toti avem un sentiment puternic care cere sa ni se respecte numele si identitatea.

Astfel, ce trebuie sa faceti: luati persoana cea mai politicoasa din grup si incepeti sa vorbiti cu ea ca si cum ar fi alta persoana. Daca o cheama Virulia atunci puteti sa o abordati cu “Viorela draga mea, intotdeauna ai fost prietena mea cea mai buna”.

Pentru efectul cel mai puternic ar trebui sa folositi identitatea altuia din grup. Astfel creati o situatie de disconfort maxim pentru mai multe persoane. Chiar mai mult, faceti confundarea totala si explicati-i un eveniment petrecut cu persoana reala, si ce mult a insemnat pentru dvs.

Scopul dvs. in continuare va fi sa ii ziceti pe numele inventat de cat mai multe ori pana cand aceasta, sau cineva din grup, se va simti si va corecta “incurcatura”. Ar trebui sa insistati puternic cu numele doi, si sa exprimati cat mai multe sentimente de respect si apreciere pentru acea persoana.

Related posts:

1. Cum să te evaluezi – Partea Întâi

Datorita importantei lor indisputabile si puterii pe care acestia o ofera pe scena sociala, banii pot fi un subiect tabu in multe instante, si atata timp cat isi pastreaza notorietatea, contextele centrate in jurul lor pot lua des forma unor situatii extrem de jenante.

Se poate observa cu usurinta ca disconfortul si stanjeneala din jurul banilor se datoreaza perceptiei pe care vrea s-o proiecteze cel care-i invoca. Spre exemplu, o afirmatie de genul “Ti-e foame? Ia-ti o shawarma de la coltul strazii. E doar 7 lei” va avea un impact aproape insesizabil. Pe de alta parte, atunci cand cineva spune “Mi-am rupt blugii! Nicio problema, au costat doar 450 de lei”, atentia interlocutorilor e captata instantaneu, si judecata lor interioara le obtureaza orice alt gand. Cu toate ca intentia vorbitorului este de a-si impune statutul social, acesta va fi perceput diferit in functie de caracterul “judecatorilor”. Unii il vor considera snob, iar altii il vor vedea drept candidatul ideal pentru aderarea la grupul lor. Daca ar fi spus “Au costat doar 50 de lei”, perceptia ar fi fost diferita, unii considerandu-l zgarcit, altii “sarantoc”, altii destept, rational, nepasator s.a.m.d. Oricare ar fi cazul, situatia ar purta o doza semnificativa de disconfort.

Chiar daca invocarea banilor e facuta de cele mai multe ori verbal, exista multe metode non-verbale prin care individul poate sa-si impuna statutul financiar. Una din cele mai raspandite metode de acest fel este tehnica “atotplatitorului”. Atotplatitorul este tipul individului care insista mereu sa plateasca consumatia altora cand e vorba de servicii solicitate in comun. Daca iese la o cafenea sau un restaurant cu prietenii sau partenerul, se va asigura ca nota de plata ii este inmanata personal, si o va plati cu orice pret. Chiar daca situatii de acest gen pot avea urmari oarecum jenante pentru ceilalti, un atotplatitor are slabe sanse de a crea disconfort de amploare de unul singur, actiunea lui fiind des interpretata drept generoasa, amabila sau in unele contexte, un gest firesc de bun simt. In consecinta, pentru ca situatia sa fie de-a dreptul inspaimantator de inconfortabila va fi nevoie de doi sau mai multi atotplatitori. Cu cat numarul de atotplatitori este mai mare intr-o situatie data, cu atat disconfortul este mai resimtit.

Pentru a intelege mai bine fenomenul, sa analizam urmatoarea situatie:

Doi atotplatitori, sa le zicem A si B, se afla la aceeasi masa la un restaurant cand vine chelnerul cu nota de plata. Atotplatitorul A indinde mana inspre chelner, sugerandu-i acestuia sa-i inmaneze nota de plata. Cand vede nota in mana lui A, atotplatitorul B este brusc apucat de un sentiment de neliniste si frustrare.
B intervine politicos: “Da-mi mie nota, te rog.”
Atotplatitorul A, simtindu-se amenintat, retaliaza: “Nu e nicio problema, ma ocup eu!”
B nu se lasa usor invins: “Dar insist, rezolv eu, nu-ti fa griji.”
A isi pastreaza avantajul spunand: “Serios, eu te-am invitat. Stai linistit”
B observa ca mingea e in terenul lui A, si intervine cu un atac curajos, incercand sa smulga nota de plata din mainile lui A.
Acum lupta e cat se poate de incrancenata, si jena celorlalti se vede de la o posta. Confuzia si stanjeneala resimtite fac victimele manifeste comportamente bizare. Unii isi pleaca in rusine capetele, altii se uita in directii opuse, altii isi dau incontrolabil ochii peste cap, dar toti se gandesc la acelasi lucru: sa scape cat mai repede. O data cu cresterea duratei de lupta, creste si intensitatea disconfortului inocentilor spectatori.

Ca orice situatie de conflict intre eroi, lupta poate nu poate dura o vesnicie, si in final, unul dintre barvii cavaleri va fi zdrobit sub bolovanul imens de jena pe care l-a creat, si va capitula rusinos. Indiferent care este invingatorul, orice placere precendenta fi stearsa instantaneu, lasand in urma o balta mare si vascoasa de disconfort, jena si rusine.

Asadar, invata rolul atotplatitorului, cauta un partener, si impreuna veti propaga eroic disconfortul in lume.

No related posts.

Related posts:

1. DJ-ul Ambulant
2. Cântă!
3. Redundanţa fotografică

De-a lungul timpului, si omul si-a orientat eforturile si actiunile inovatoare mai intai spre usurarea accesului la hrana, prin inventarea diferitelor unelte, iar apoi spre diversificarea acesteia prin descoperirea a noi si noi produse comestibile si perfectionarea procedeelor de preparare a acestora. Apoi, dupa ce problemele accesului si calitatii hranei au fost in mare parte eliminate, omul a ridicat nutritia intr-o sfera si mai inalta: mancarea a devenit sursa de placere, si chiar indicator al statutului socio-economic si cultural in unele cazuri. Astazi, pentru mare parte din populatie, actiunea de a manca este fireasca, placuta si confortabila. Fiind o activitate atat de naturala si omniprezenta in viata oricui, desigur ca ea prezinta si un imens potential de a crea disconfort! Si, deoarece vei invata sa actionezi in sfere gastronomice inalte si elevate, nu te vom incuraja deloc sa-l agresezi pe cel ce mananca, fizic sau verbal, prin gesturi sau cuvinte nepotrivite la masa. O vei face mai subtil,si iti garantam, mult mai eficient! Iata cum:

Cel mai la indemana context in care poti actiona este acasa la tine. Asa cum am mai mentionat, cel ce te viziteaza este deja incarcat cu o oarecare doza de disconfort, ceea ce, spre avantajul tau, ii va ingreuna reactiile in momentul in care vei insista sa-l “servesti cu ceva”. Nu ma refer aici la biscuiti, napolitane sau alune, desi daca insisti suficient si in cuvinte potrivite (”hai nu te sfii, ce ti-e rusine, serveste, serveste o aluna”) vei avea ocazia si in acest caz sa admiri gesturi stangace, timide si nesigure, si o figura ce vadeste jena si disconfort.

Daca urmaresti un efect si mai intens asupra celuilalt, insista sa-l hranesti. Supa, o ciorba, o friptura pe care mama/prietena ta tocmai o pregateau, un desert cu nume dubios, toate invitatiile de acest fel sunt garantate sa darame orice urma de adaptare pe care celalalt incepe sa o afiseze fata de conditia de “musafir”. Cu gesturi marunte si in cuvinte putine, soptite sfios, acesta va incerca prin orice mijloc sa se sustraga, invocand o progamare, o alta intalnire, ore tarzii sau urgente de orice fel. Prea tarziu pentru el, desigur, caci le va rosti in timp ce-l vei trage de mana spre bucatarie/sufragerie, si pana cand isi va fi terminat monologul deja prima lingura de mancare ii va aburi farfuria. Nu intreba niciodata inainte sa-l servesti daca mananca respectivul aliment, daca are alergii, sau pur si simplu nu-i place. Si nici nu-l lasa sa-si puna singur. Umple-i farfuria pana la refuz! Astfel, vei avea oportunitatea la sfarsit sa-i mai servesti o portie de jena fie “certandu-l” ca nu a mancat tot, (oare nu i-a placut?), fie mai punandu-i putin, ca doar a terminat din farfurie.

Mai mult, a efectua gestul de a-i umple celuilalt farfuria te indreptateste sa speri ca acesta va remarca belsugul si bunastarea ce caracterizeaza gospodaria ta, si de asemenea generozitatea de care dai dovada. Asadar, nu ezita, si fa-l cu incredere si putin ostentativ de fiecare data!

Daca te afli in vizita si intalnesti un astfel de comportament, nu te descuraja, nu inseamna ca ai pierdut cursa disconfortului! Poti lupta si tu cu aceleasi arme, refuzand pe motiv ca “si tu ai mancare acasa”. Cuvinte simple, vor fi o lovitura grea pentru gazda care isi va simti statutul socio-economic amenintat de al tau, dar mai ales pentru ceilalti care vor beneficia de replici jenante si atitudini nepotrivite din ambele parti.

Latura culturala a disconfortului in alimentatie poate fi exploatata cel mai bine in prezenta unui strain sau a cuiva venit din alta regiune a tarii. Nefericita victima nici nu va avea bine timp sa se spele pe maini, pana cand tu ii vei insira pe masa toate alimentele “traditionale” la care te poti gandi. De la branzeturi si mezeluri pana la mamaliga, sarmale sau ciorba de burta, trebuie sa insisti sa guste din toate, sa le adore, sa le laude si sa manance tot din farfurie. Nu te opri pana cand toti cei patru pasi spre disconfortul total nu au fost indepliniti! Cere detalii despre senzatii, gusturi, asemanari cu alte produse, explica procedeele de preparare sau istoria alimentelor. Fii sigur, orice vei adauga la situatia deja jenanta pentru celalalt nu va face decat sa-i ingreuneze fiecare inghititura,destul de dificila chiar si asa.

In astfel de situatii, pentru un rezultat maxim, este recomandabil sa nu servesti niciodata pe durata vizitei celuilalt alimente pe care acesta le-ar fi putut intalni inainte si consuma fara retineri. Pentru o nota de exotism si rafinament gastronomic si cultural, incearca sa gasesti felui de mancare cu denumiri care nu sugereaza deloc neavizatului ce va urma sa ingurgiteze si vorbeste-i laudativ despre ele cu cateva ore inainte de masa, fara a-i oferi vreun indiciu. Vei vedea in ochii sai un licar de frica si o privire abatuta, resemnata si sincer ingrijorata. Orele ii vor trece greu, senzatia de neplacere se va accentua, va sta in baie exagerat de mult inainte de masa cautand o iesire (sub pretextul ca se spala pe maini), iar in momentul in care se va aseja pe scaun la masa disconfortul ajuns in punctul culminant il va face sa-si piarda orice urma de pofta de mancare si sa-si doreasca doar sa fuga de acolo. Cauta cele mai “deosebite” retete traditionale pentru toate mesele zilei, si fii sigur ca de fiecare data, la amintirea acelei vizite, musafirilor li se va insinua un usor sentiment de greata, neplacere si disconfort.

Asa-i ca e usor? Paseste acum curajos in bucatarie, cauta ceva ciudat de mancare, si invita un prieten la tine!

Pofta buna!

No related posts.

Ne-ar fi placut si mai mult daca am fi fost contactati de cei de la Libertatea inainte de publicarea articolului, pentru a putea explica mai bine contextul in care acesta trebuie incadrat.

Aici gasiti articolul nostru, si aici pe cel din Libertatea.

Related posts:

1. Inconfortabil.ro s-a schimbat
2. Cum să trăieşti intr-o ţară de rahat
3. Atotplătitorul

Pentru nostalgici, o veste buna: aceste stari pot fi retraite, si chiar si tu ai puterea sa le oferi la randul tau unui prieten! Atentie! Secretul nu sta in abandonarea oricarei urme de politete, ci dimpotriva: mijlocul cel mai eficient prin care starea aceea pierduta de disconfort se poate insinua in orice conversatie este politetea excesiva.

In primul rand, trebuie sa-ti imbogatesti si sa-ti dezvolti vocabularul si maniera prin care multumesti, iti ceri scuze, sau rogi pe cineva ceva:

Multumirile: familiarizeaza-te cu expresii precum: “iti multumesc din tot sufletul/ din toata inima”, “mii de multumiri”, “multumesc nespus”,etc., pe care neaparat le vei folosi in contexte banale: dupa ce ti-a spus cineva cat e ora, unde e casieria, sau dupa ce ti-a urat noapte buna, pofta buna, sau o seara placuta.
Bonus: multumeste excesiv dupa un compliment, mentioneaza cat inseamna pentru tine parerea acelei persoane, si iti garantam ca doar un suflet puternic va fi capabil de a se reculege si de a raspunde in acel apogeu al disconfortului.

Scuzele: preferabil insotite de interjectii precum “vai”, si obligatoriu repetate obsesiv, scuzele nu dau gres niciodata in a crea disconfort. Trebuie doar sa inveti sa recunosti momentele optime pentru a-ti introduce seria de “vai, scuzele mele”, “imi cer mii de scuze”, “ma iertati”, “imi cer iertare”, etc. Chiar si banalul “scuze” este de efect cand il repeti timp de 20 de secunde dupa ce ai atins pe cineva in trecere, l-ai calcat usor, ai intarziat doar doua minute, sau te pregatesti sa i te adresezi (exemplu: “Pardon,imi cer scuze, nu te supara, scuze, mergi si tu spre centru?” Cel mai probabil vei primi ca raspuns o figura perplexa si un companion crispat, pana in centru).
Bonus: Invata sa-ti ceri scuze cand intri, iesi, sau te misti printr-o incapere in care se afla si alti oameni. Cere-ti scuze la fiecare miscare, astfel incat disconfortul tau de a fi acolo sa se transmita si celorlalti. Tine minte si profita de faptul ca, daca tu te simti inconfortabil, si altii te vor percepe ca fiind inconfortabil!

Rugamintile: domeniu vast, poate beneficia oricand de un aport de scuze si multumiri. Regula de urmat e simpla: cu cat ai o rugaminte mai banala, cu atat trebuie sa o adresezi mai elaborat (exemplu: “Alo? Scuze ca te deranjez, mii se scuze, nu te supara, daca te rog din suflet, imi poti da te rog numarul de la pizza, merci mult de tot, mii de multumiri, scuze inca o data de deranj.” Prietenul tau iti poate returna disconfortul printr-un “Sigur, nici o problema, nici un deranj, cum sa nu, da, imediat”, iar tu poti continua hotarat cu un “Multumesc din suflet, merci, merci mult de tot”. Lovitura lui finala ar putea lua forma unui “Nici o problema, nu face nimic, a fost placerea mea, si alta data, stai linistit”. Daca esti cu adevarat puternic, incheie apoteotic cu un “Vai, multumesc, multumesc mult, totusi, imi cer inca o data scuze de deranj, mii de scuze, dar multumesc”. Disconfortul creat de aceasta situatie este, de departe, demn de un profesionist.)

O alta etapa pe drumul spre culmile politetii o reprezinta rafinarea gesturilor. Gesturi simple, marunte, de zi cu zi pot capata valente inconfortabile nebanuite cu putin exercitiu. Cateva sugestii: alearga din capatul opus al camerei si inghesuie-te in altii pentru a fi tu acela care deschide usa cuiva, da intaietate tuturor si insista cateva zeci de secunde la intrarea intr-o incapare (momentul se poate prelungi daca in grup mai este cineva excesiv de politicos, spre rusinea si neplacerea celorlalti care se vor simti si ei inconfortabil, blocand intrarea), incearca sa intuiesti de ce ar putea avea nevoie persoanele de langa tine si insista sa le oferi un pix cand ei vor sa noteze un numar in telefon, o pastila cand au tusit putin sau aprinde deja bricheta cand ei au bagat mana in buzunar, dupa chei.

Tine minte, fiecare act de politete este unic, foloseste-ti imaginatia si gaseste de fiecare data gestul potrivit pentru a-i adauga o doza binevenita de disconfort!

Daca-mi permiti, as dori sa inchei aici, te rog.
Scuze. Mii de scuze.
Multumesc.

No related posts.

Pentru a intoarce lucrurile in favoarea noastra si pentru a crea situatii jenante folosind intrebarea retorica, nu e nevoie decat de un mic ingredient aditional: solicitarea unui raspuns. Cele mai recente studii facute in domeniu dovedesc faptul ca o intrebare retorica in urma careia este solicitat un raspuns va crea disconfort in 98% din cazuri, cele doua procente ramase vizand situatii in care interlocutorul e adormit, surd sau decedat.

In cele ce urmeaza, voi ilustra cateva exemple orientative.

1. La scoala
Daca esti elev sau student, o intrebare retorica pusa profesorului la momentul potrivit va crea negresit clipe jenante de neuitat pentru profesor si ceilalti colegi.
Sa presupunem ca esti un elev de liceu, pe nume Vasile Popescu, si te afli la ora de istorie. Profesor e in mijlocul unui monolog despre regele Carol I. Intrerupe-l, ridica mana, si pune intrebarea: “Dom’profesor, Carol I era neamt, nu?”. In aceasta clipa, colegii tai incep sa-si manifeste liber disconfortul. Unii isi dau ochii peste cap si altii rad printre dinti. Profesorul se simte cel mai jenat. El ofteaza si-ti da raspunsul pe un ton deranjat: “Da, Popescu… asa e… era neamt.”. Va urma un scurt moment savuros de liniste inconfortabila, in care colegii isi vor arunca priviri sugestive care vizeaza discutia pe care o vor avea in pauza despre mica ta performanta. Pentru efect maxim, dupa interventie adauga un ranjet mare si colturos.
Incearca sa pui cat mai multe intrebari de acest fel in timpul aceleiasi ore. Fiecare noua intrebare va aduce cu ea o doza si mai mare de disconfort decat intrebarea precedenta.

2. Intre prieteni
Aproape orice conversatie cu prietenii poate fi usor transformata intr-o experienta jenanta folosind aceasta tehnica.
De exemplu, daca te-a parasit iubita pentru un adolescent mai putin acneic (ca si cel amintit mai sus), ai putea intreba “De ce m-a parasit? De ce? Dupa doar trei saptamani… De ce?”, ridicandu-ti sprancenele la final si privindu-i in ochi pe interlocutori. Acest gest este universal recunoscut drept solicitant al unui raspuns. Prietenii tai vor ramane nemiscati, paralizati de comportamentul tau dubios. Isi vor arunca priviri mirate, si fiecare va astepta ca altul sa-ti dea un raspuns si sa puna capat momentului, deja mult prea indelungat, de liniste inconfortabila.

3. Cu un amic trist
Daca un amic de-al tau e umbrit de suferinta unei dezamagiri a carei explicatie e evidenta, adauga suferintei lui aroma dulce a disconfortului, punandu-i o intrebare retorica.
De pilda, in cazul si-a pierdut slujba din cauza ca mergea beat la servici, intreaba-l: “De ce nu te lasi de alcool? Nu vezi ca te-a facut sa-ti pierzi slujba?”. Sau, daca si-a picat anul la facultate pentru ca n-a fost deloc la cursuri si la examene, intreaba-l: “Cat timp vrei sa ramai la facultate?”.

In concluzie, oricare ar fi situatia, o intrebare retorica care solicita un raspuns iti va garanta o treapta ridicata pe ierarhia creatorilor de disconfort.

Related posts:

1. Conversează într-o discotecă!
2. Cum să te evaluezi – Partea Întâi
3. Confesiuni Jenante

Apogeul vietii inconfortabile este sa traiesti intr-o lume de rahat. Dar hai sa nu mergem atat de departe deocamdata. O treaba ceva mai simpla este sa inveti sa traiesti intr-o tara de rahat.
Facand o explorare rapida pe Google ca sa vad cum stam la acest capitol, am descoperit ca rahatul ocupa un loc important in viata noastra. Cautarea Romania + rahat a dus la 801.000 rezultate de cautare, in timp ce Romania + zambet, spre exemplu, a dus la mult mai putine, 688.000 rezultate.
Despre rahat mai aflam din Wikipedia ca a fost introdus in Romania in secolul XVIII, „intai prin intermediul Fanariotilor, negustorilor din Levant si Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru balciurile si targurile muntene de secol XVIII-XIX”. Nici macar la asta nu am fost originali, ceea ce este, evident, de rahat. Mai aflam ca „traditional, in Romania si in spatiul balcanic, rahatul se serveste dupa cafea, impreuna cu un pahar de apa rece. Aceasta traditie este insa din ce in ce mai rara, rahatul fiind astazi servit de unul singur [...]” (Wikipedia).

Tara de rahat este compusa din lucruri de rahat, iar ca sa iti faci tara de rahat ai cel putin doua solutii: sa te uiti doar la lucrurile de rahat, ignorand restul sau sa faci lucruri de rahat. Arta vietii in tara de rahat are mai multi pasi:

a. Perioada de ingurgitare – cand ii auzi pe ceilalti vorbind de … politicieni de rahat, fotbalisti de rahat, blocuri de rahat, troleibuze de rahat, oameni de rahat, intotdeauna prin comparatie cu restul lumii care nu e de rahat. Si apoi afli ca tu esti de rahat, pentru ca esti inconjurat de lucruri de rahat si de oameni pe care ii faci si care te fac la randul lor sa te simti de rahat.

b. Perioada de digerare … cand observi cu precadere aceste lucruri. Spre exemplu, daca e o zi foarte frumoasa afara iti vei spune „ce frumoasa este aceasta zi, in ciuda faptului ca traim intr-o tara de rahat”. Toate lucrurile care nu sunt de rahat trebuie ignorate, pentru ca sunt lucruri de rahat in jur care merita cu adevarat atentie, precum: blocuri de rahat, scoli de rahat, magazine de rahat, oameni de rahat sau rahat de caine pe trotuar. Ele trebuie contemplate si etichetate ca fiind astfel din cauza ca sunt romanesti.

c. Perioada de improscare … atunci cand toata atitudinea ta devine de rahat si te metabolizezi intr-un guru pentru ceilalti in arta vederii rahatului si a improscarii cu rahat. Devii un adevarat propovaduitor. Spre exemplu, daca te duci in alta tara, ii faci pe ceilalti sa te vada ca un om de rahat venind dintr-o tara de rahat. La inceput ei nu vor vedea asta, dar daca insisti, atunci lucrurile vor fi in scurta vreme remediate. Cu atat mai mult misiunea ta e mai importanta daca esti politician sau om de presa.

Orice lucru pe care il vezi trebuie sa iti aminteasca de rahat si de faptul ca acest rahat este romanesc si desigur, asta iti scuza orice si te face mai bun decat toti.

Nu vom consuma tot acest subiect de rahat acum pentru ca fara el avem destul de putine subiecte de discutat noi romanii si a vorbi de tara noastra de rahat este un bun prilej de a fi impreuna si a ne simti de rahat. Asta in ciuda tendintelor moderne de a servi rahatul de unul singur (Wikipedia).

Pana data viitoare va las cu urarea calduroasa „asta numai la noi se poate intampla”.

Andrei.

Related posts:

1. Inconfortabil in presă
2. Scandalizează-te într-o cafenea!
3. Conversează într-o discotecă!